Poate ştiţi, poate nu ştiţi despre fotografia făcută de Kevin Carter, cel care a primit premiul Pulitzer după ce a pozat un copil subnutrit din Sudan, în timp ce părea să fie pândit de un vultur. La un an după acest moment, fotograful s-a sinucis. Le-am arătat şi băieţilor mei fotografia, au fost impresionaţi de mesaj, dar…

Discutând cu soţul meu despre problemele acestor copii care îmi inspiră o imensă milă, am fost surprinsă auzindu-l că nu simte milă pentru nişte oameni mai proşti decât animalele. Pentru copii da, dar pentru părinţii lor deloc. Ne-am tot contrazis vreme de o oră, poate chiar mai mult.

Eu încercam să arunc vina pe europeni, pe americani, pe oricine nu face nimic pentru a-i ajuta, inclusiv pe noi, care ne bălăcim sub duş zilnic, fără să ne pese de amărâţii care mor pentru că nu au o cană de apă . Mihai aducea contraargumente. Într-un final m-a întrebat ca pe un copil de grădiniţă:

-De ce nu migrează ca şi animalele, spre zone propice vieţii? De ce se cramponează de locurile alea mizere, unde nu există apă şi hrană suficientă? Nu crezi că asta este o dovadă de prostie dusă la extrem? Să-ţi vezi copilul la un pas de a fi mâncat de vultur şi să rămâi acolo unde nu îi poţi oferi nimic? De ce nu au evoluat şi ei, de ce continuă să umble dezbrăcaţi şi să vâneze cu suliţa(subiect foarte atrăgător pentru Spanac)?

Greu de răspuns la asemenea întrebări. Nici măcar scuza că nu au avut condiţii prielnice nu ţine, mai ştim popoare care s-au ridicat, deşi mediul nu îi ajuta.

Dacă vreţi să vedeţi fotografia copilului şi să aflaţi amănunte, mergeţi la Ellunes, care a scris un articol atât de bine documentat, încât i-a fost preluat cu mici modificări de către unii “jurnalişti”.