Înfofolită în pătură, tremurând necontrolat, urmăresc din priviri frunzele ce îşi leagănă galbenul în vântul de octombrie. Vara lui 2015 a fost atât de lungă şi de călduroasă încât am crezut că va dura veşnic. Degetele deja îngheţate ating temătoare tastatura. Cafeaua se răceşte înainte de a fi savurată. Mă trec fiori gândindu-mă că la această oră bătrânii de prin satele aproape pustii au ieşit prin grădini pentru a aduna ce-a mai rămas din darurile naturii. Sobele lor sunt reci şi încă mult vor mai rămâne aşa. Lemnul bun, generos, îl păstrează pentru iernile îngheţate. Astăzi îşi suflă în pumni şi râd de orăşeni ca mine, care tremură sub pături…

Îmi bucur ochii cu o imagine pastorală. Sau cu mai multe… Sorb din cafea, încerc să îmi fac un strop de curaj, mă las încălzită de amintirea verii şi ies de sub pătură…

pastorala-1-1024x768

pastorala-2-1024x768

pastorala-1024x768