Pentru că astăzi, 08. 11. 2012, creştinii ortodocşi îi sărbătoresc pe arhanghelii Mihail şi Gavriil, vreau să încep prin a-i spune soţului meu Mihai “La mulţi ani!”.  La mulţi ani nepotului meu Gabriel şi tuturor celor care astăzi îşi serbează onomastica!

Am cunoscut cândva o femeie. Nu aveam nici o legătură cu ea, în afară de faptul că mai cumpăram câte ceva din ceea ce vindea, dar îi cunosc jalnica poveste şi aş vrea să v-o spun şi vouă, în două cuvinte.

Era divorţată de câţiva ani, avea doi copii încă micuţi de vârstă, părinţii îi muriseră şi ea moştenise casa şi pământul, pentru că nu avea fraţi. Practic, era singură pe lume, cu doi copii care aveau nevoie de sprijinul ei. Era tânără, trecută puţin de 30 de ani.

Nu avea un serviciu stabil, nu avea nici un fel de pregătire şi trăia din ceea ce câştiga făcând diverse comisioane altora. Vindea anumite produse pe la cunoştinţe, făcea curăţenie la familii înstărite, petrecea o oră pe zi cu un copilaş, până îi veneau părinţii de la muncă.

Uneori se descurca mai bine şi atunci copiii aveau ce mânca, alteori nu reuşea să vândă mare lucru, iar copiii răbdau de foame. Fiind tot timpul plecată, copiii îi rămâneau nesupravegheaţi şi făceau dezastru în casă. Erau obraznici şi nu le plăcea nici şcoala.

Drumul acestei femei s-a intersectat într-un moment nefericit cu al unui bărbat însurat, patron la o firmă oarecare. Cum au ajuns să îşi facă declaraţii de dragoste şi să se întâlnească zilnic, nu ştiu. Dar copiii nu mai răbdau de foame, pentru că “tati”, cum îl alintau ei, avea grijă să facă aprovizionarea. “Trecu o zi, trecură trei”, trecură două luni de giugiuleli, după care începură să îşi facă planuri de viitor.

El va divorţa de soţia cu care nu se mai înţelege bine, îşi va lua noua familie şi va pleca în ţările calde, ca o adevărată pasăre călătoare. Dar nu se poate chiar acum, pentru că soţia îi va cere prea multe. Are nevoie de nişte bani cu care să îşi rezolve problemele, dar mai durează până când face rost de ei. “Doar dacă…, dar nu, că mi-e ruşine să îţi spun”…

Ca să nu o mai lungesc, vă spun că a convins-o să îl gireze cu casa, iar el a făcut un mare împrumut la bancă, “pentru a putea pleca împreună cu ea departe, să înceapă o nouă viaţă”. Femeia a rămas pe drumuri, cu doi copii agăţaţi de gât, iar el şi-a continuat drumul liniştit, alături de soţie.

Cât de naivă trebuie să fie o femeie, pentru a mai crede în basme cu Feţi-Frumoşi la 30 de ani?

Ce fel de om trebuie să fie cineva, pentru a se purta aşa, pentru a profita de naivitatea unei femei simple, pentru a lăsa o familie pe stradă?