Suntem îngrijorați pe bună dreptate. Vedem cum lumea, așa cum o cunoșteam, dispare. Lucrurile se schimbă și nu neapărat în bine. Trebuie să ne adaptăm, să învățăm din mers, să devenim alți oameni, unii care pot supraviețui pandemiei de coronavirus și transformărilor care au loc sub ochii noștri increduli. Nu e o misiune ușoară.

Eram adolescentă. În timp ce mâncam trăgeam aproape ziarul care se întâmpla să fie pe masă. Îl citeam din scoarță în scoarță, acordând o atenție sporită rubricii “decese și comemorări”. Nu știu de ce mă atrăgeau anunțurile alea, că nu cunoșteam nici decedații, nici familiile lor.
Astăzi mă trezesc citind cu mare atenție toate informațiile despre victimele covid 19, informații pe care digi 24 ni le pune cu generozitate la dispoziție în fiecare zi. E greu să scapi de obiceiurile din copilărie.

Mai ușor mi se pare să îmi formez obiceiuri noi. De exemplu, de când locuiesc în Scoția nu mă mai grăbesc. S-a întâmplat pe nesimțite. Aici nimeni nu se grăbește. Văzându-i pe ei mereu calmi, m-am lăsat influențată fără să îmi dau seama. De când cu pandemia sufletului, mă mișc în reluare și îmi place. Asta nu înseamnă că nu muncesc.

În această dimineață am reușit să găsesc 12 lucruri pe care le poți face dacă ți-au scăzut veniturile realizate din blogging. Din lista respectivă pot bifa că scriu advertoriale, mă străduiesc să adun bani din adsense, scot la lumină vechi articole și învăț. Învăț foarte mult. Îmi îmbunătățesc engleza, particip la niște cursuri online oferite de Harvard, citesc foarte mult, scriu pe bloguri, îmi dresez cățeaua.

Încerc să văd partea plină a paharului. Avem mai mult timp pentru noi, pentru familiile noastre, pentru a trăi. Stau de doi ani și șapte luni în Scoția. Niciodată nu am văzut vrăbii până când nu ne-am trezit blocați în case. Nici măcar una în aproape trei ani. Acum am zilnic curtea plină de vrăbiuțe. Plină. Lumea se schimbă și noi odată cu ea.

Ca să închei cu gluma găsită la Dumitru Aurelia, vă spun să priviți partea plină a paharului: Bine că nu a venit un virus pentru care să fim obligați să stăm afară. Atâta timp cât suntem în confortul propriilor case, având alături tot ceea ce ne place și ne face fericiți, dracu nu e chiar așa negru cum pare când privești dincolo de fereastră.

Dacă tot vorbim despre partea plină a paharului, iată cea mai recentă operă de artă marca Vienela. :D