Venit aproape de sat, un duh rău suflă cu putere valuri de aer fierbinte. Totul e nemişcat pe uliţa prăfuită. Nu doarme nimeni. Toţi sunt ascunşi în odăile pline de muşte. Răsuflarea duhului intră în orice cotlon, văpaie cum doar în luna lui cuptor se abate peste sat. Bătrâna îşi netezeşte basmaua pe cap, apoi priveşte spre nepoata ce e gata să îi adoarmă în poală. Dacă ar fi trăit Ionel, astăzi i-ar fi povestit iar cum e la munte, cât de frumos miros florile, ce limpede e apa şi ce răcoare dă pădurea. Îi plăcea, săracu’,  să depene amintiri din vremea când era copil. Poate îi era dor de locurile pe care ea nu le-a văzut niciodată.

Parcă simţindu-i gândurile, nepoţica ridică ochii în sus şi întreabă:

-Cum miros florile de munte, mamaie?

Bătrâna nu ştie să îi spună. Nu a văzut niciodată flori de munte. Îşi netezeşte iar basmaua într-un gest menit să îi ascundă încurcătura, apoi recită cuvinte auzite de demult, din vremea când Ionel al ei, toropit de căldură, zicea că urăşte satul ăsta, că-i un cazan cu smoală sub care suflă un duh rău.

-Parfum ca al florilor de munte nu găseşti niciunde în lume. Sunt flori ca şi pe-aici, pe la câmpie, da’ mirosu’ lor e altu’, mai puternic, mai crud, mai viu. Înainte vreme muntenii, oameni aprigi, îşi duceau zilele cosind aceste flori, căci mult le mai plăcea cailor să le mănânce iarna, şi mult le mai plăcea muierilor să îşi împodobească părul cu ele. Mai apoi au urcat la munte nişte oameni molatici, de oraş. Au descoperit parfumul florilor de munte şi le-au interzis muntenilor să le mai rupă. Au zis că-s monumente ale naturii şi că-s ocrotite de lege.

Auzind acest cuvânt, munteanu’ a lăsat florile în plata Domnului. S-a apucat să cioplească lemne şi să le vândă orăşenilor care se închinau ca la minuni în faţa unui chip de duh făurit din scoarţă de copac sau a unei linguri de învârtit în tuci. Le-a luat munteanu’ şi pielea de pe ei pentru că au îndrăznit să calce pământu’ răcoros, da’ tot nu a putut uita. În toiu’ verii, când bogătanii urcă la munte, priveşte după ei printre ulucile gardului şi se încruntă ştiind că nu mai poate cosi o mână de iarbă pentru cal, în vreme ce molaticii ăştia calcă toate florile de munte în picioare, zicând că fac turism.

flori-de-munte-768x1024

Bătrâna se opreşte să răsufle, vede că nepoţica a adormit şi îşi netezeşte iar basmaua într-un gest de supărare pe duhul ce aduce căldura în luna lui cuptor, pe orăşenii care fură parfumul florilor de munte, pe Ionel că s-a dus prea repede la Domnu’, pe muierile de la oraş, că se duc parfumate la munte, folosind parfumul Dsquared2 She Wood Velvet Forest Wood. Se spune că ar fi un parfum gândit pentru femeile ce pot aprecia lucrurile simple şi frumoase, aşa cum sunt florile de munte. În compozitia sa intră patchouli, tonuri verzi, galbanum, ambră, cedru, note florale, pin, vetiver, violete.

parfum

Am reuşit să ratez prima găzduire a poveştii parfumate. Nu mă întrebaţi cum… Îmi cer mii de scuze pentru întârzierea cu care postez. Încă nu am descoperit cum e treaba cu tabelul, aşa că vă rog să lăsaţi linkurile spre florile voastre de munte în comentarii, iar eu le voi urca alături de povestea mea. Gata, puteţi posta linkurile în tabel.