Duminicile friguroase, cu vânt usturător şi ceaţă deasă trezesc în inima mea doruri ascunse, despre care cu greu mă hotărăsc să le vorbesc altora. Cobor amorţită din căldura patului şi somnoroasă încă, îmi târăsc cu greu picioarele spre bucătăria unde geamul rămâne noapte de noapte întredeschis.
Mă izbeşte o senzaţie de rece, simt cum mă învăluie un miros cunoscut, dar pe care nu ştiu cu ce să îl asociez. Este mirosul străzii care doarme, al plantelor care îşi pierd vigoarea toamna, un miros de reavăn, îmbinat cu dorul neostoit faţă de o anumită perioadă a vieţii mele, faţă de o persoană care a fost parte importantă din viaţa mea.
Abia când aprind prima ţigare dau amintirile năvală. Somnul fuge instantaneu, iar eu mă trezesc dorindu-mi să fiu din nou copil, să intru tremurând în bucătărie, să trag puternic în piept aerul rece, împovărat de fumul parfumat al ţigărilor fine cu care se delecta dimineaţa. Revăd clipele în care mă acoperea cu un halat călduros, mă strângea la piept cu vigoare şi mă întreba cu vocea puţin răguşită dacă am dormit bine, dacă am visat frumos.
Îi simt în nări mirosul obrazului proaspăt bărbierit, în care deja a pătruns fumul primei ţigări. Îi simt răsuflarea, îi văd ochii negri pătrunzători, am senzaţia că mâinile lui noduroase încă mai sunt pe mijlocelul meu subţire, de copil şi îl aud făcând planuri pentru duminica ce abia începe. Îl aştept să îşi bea cafeaua, îmi beau şi eu ceaiul, după care pregătim sculele. Pentru astăzi am decis să ne jucăm cu nişte bucăţele de lemn.
Pentru că are talent, pentru că mâna lui ştie exact ce şi cum să deseneze, eu mă ocup de vârfurile de metal ascuţit, le înroşesc bine în foc. Mă învaţă pirogravura, îmi explică pas cu pas cât trebuie ţinut fierul la flacără, cum trebuie atins lemnul direct peste urmele trasate cu creionul.
Aud suferinţa lemnului care sfârâie când este atins de vârful incandescent, simt mirosul de ars şi am impresia că în bucătărie s-a încălzit. Sporovăim veseli, iar în pauzele pe care le luăm îmi cântă melodii învăţate în copilăria lui îndepărtată, din satul pe care nu l-a văzut de o viaţă.
Ne privim în ochi, mândri de munca noastră. Îsi mai aprinde o ţigare. Suntem învăluiţi de fum, mirosim a fum, gândurile ne plutesc ca într-o ceaţă parfumată, cu arome de tutun şi brad, de iubire necondiţionată şi încredere deplină.
Această dimineaţă rece mi-a amintit de tine, de alte dimineţi, de demult, când totul era atât de frumos, atât de uşor. Fumul răspândit de prima ţigare a dimineţii mi te aduce înapoi, mă învăluie ca o negură şi îmi toarnă balsam peste sufletul sfâşiat de plâns.
Mi-e dor de tine, TATĂ!
si mieeeeeeeeeeee…:(
minunat ai scris !!!!
Emotionante cuvintele care rememoreaza o particica din copilaria ta. Frumos tribut adus parintelui drag. :)
Mai am si acum aparatul de pirogravat+cateva “opere” din copilarie.
Dar era tare frumos!
Tin minte ca am daruit invatatoarei mele 2 si cand am vizitat-o dupa 10 ani inca le avea.
m-a emotionat emotia ta Vienela…
copilul din tine a ramasa mereu acolo,langa tatal tau…frumos ai scris,felicitari!
bine ai venit in Clubul Povestii Parfumate Vienela,ma bucur ca ni te-ai alaturat!
iti doresc multe si inspirate postari! :)
De cate ori vad cai pe drum, pe camp, nu pe ecran, imi amintesc de tata…
Dumnezeu sa-i odihneasca!
Dumnezeu sa ne aiba in paza !
Ce nostalgii parfumate… care imi desteapta mie alte nostalgii… asemanatoare :)
Din fiecare rând…cuvânt…pauză dintre cuvinte, răzbate iubirea. Iubirea și emoția. Iubirea, emoția și nostalgia, căci orice durere și orice mare iubire se transformă în nostalgie, cred…Și fiecare mare iubire crește odată cu înaintarea în vârstă, noi devenind tot mai emotivi. Și dacă tații noștrii au plecat cândva, undeva, amintirea lor a rămas aici, într-un loc mare și cald numit inimă-de-copil, noi pentru ei rămânând veșnic copii. Copii dragi ai taților și mai dragi.
Dumnezeu s-i odihnească!
Bun venit în Clubul Poveștii Parfumate! Sunt onorată și mă bucur mult.
Mulțumesc, Vienela!
foarte frumos :)
Ești fericită că ai avut un asemenea tată. Din păcate, al meu a fost cu totul altfel. Nu, nu bețivan, ci extrem de ambițios și irascibil. L-am iertat, mi-e milă de el acum, că-i neajutorat, dar nu cred că l-am iubit vreodată.
Foarte emotionanta poveste, si cu adevarat se simte ca razbate din cuvintele ei o legatura autentica de iubire reciproca intre un tata si copilul lui.
Uite ca nici nu m-am gandit decat acum, din cauza povestii tale, poate o fi diferit de la persoana la persoana, sau chiar o fi oarecum diferentiat pe sexe, dar eu am amintiri olfactive si senzoriale din astea legate de o stare generala de relaxare mai mult legate de mama, dar si de alte rude de-ale mele de sex feminin, bunicile mele, o matusa de care am fost mai apropiat cand eram mic deaorece era si mai tanara decat mama si se juca cu mine cand mergeam in vizita la bunica, (in timp ce alte matusi mai in varsta mai mult vorbeau intre ele). Iar fata de tata sau bunicul meu matern, (pe cel patern nu l-am cunoscut, ca murise mai tanar), am mai mult amintiri legate de diverse actiuni in care nu prea era vorba de vreo relaxare, ci chiar de “munca”, sau “competitie/concurs”, de ex il tin minte pe bunicul cand ma lua in brate si ma arunca de colo colo sau ma invartea asa in jur, iar cu tata tin minte adevarate trante in lupta dreapta…si desi tin minte o mare veselie, totusi numai relaxare nu era !
Plus tin minte ca tata nu a prea trisat, adica nu am avut eu senzatia vreodata ca ma lasa sa castig vreodata asa in mod corupt chiar “pe fata”, adica chiar ma punea sa ma chinui, sa muncesc pt a castiga vreo tranta sau concurs de alergari ! Zau, daca m-a lasat sa castig sau opi fi castigat eu vreodata total din intamplare decat o singura tranta o data, cand mi-a scapat un cot in plexul lui solar, si vreo 2 alergari, cand aveam deja peste 6 ani, si el era mai obosit probabil de la serviciu, ca altfel nu am reusit sa castig nimic niciodata ! Nu mai zic la jocuri de carti sau alte jocuri din astea gen Piticot sau Monopoly, ca nu am avut nici o sansa, la astea ma bateau si mama si tata, si bunica mea paterna in continuu !!
Ah Vienela cate amintiri ai aprins, ce dor nestins de copilarie sa întaratat si mai tare!
Super frumos ai scris! :)
Iti trimit mail mai tarziu ptr ca nu suntem înca de acord cu unele lucruri legate de întrebarea ta, ok?
Duminica frumoasa!
Emotionant elogiu adus tatalui!
De data aceasta chiar ma abtin sa scriu ceea ce simt pentru ca as… da in patetic! :) Tata m-a invatat sa pirogravez! Chair mi-a cumparat un aparat – de la cineva care l-a adus “de la bulgari”… Si tata fuma… :) Cand eram copii ne lua in fiecare Duminica si mergeam in oras, la plimbare, sa ne jucam in parc…
Ai scris o minunata poveste!
Viata fericita!
Diminetile tale de duminica friguroasa sunt traite si de mine de cand a venit toamna si vor fi tot mai friguroase cu cat ne apropiem de iarna anotimp si de iarna vietii.
De tata imi amintesc cu duiosie, iar anul acesta m-am gandit mai mult la el.Am varsta pe care a avut-o el cand a plecat in ultima calatorie acum 28 de ani.
Bun venit in Clubul povestiiparfumate, Vienela.
Cu drag,
Gabi.
Emotii trezite de amintiri. Amintiri rememorate cu emotii. Cred ca fiecare cititor al materialelor tale se transpune, macar pentru citeva momente, in acea poveste.
Da… frumoase sentimente, neprețuite aduceri aminte…
Bine ai venit!
Ei, asta parfum de sentiment ales, vezi,ca ma intrebam care-o fi :)
Welcome to the club, desi si eu is relativ noua . Saptamana frumoasa!
Vienela, ai inchinat tatalui tau randuri pline de poezie, de metafore sensibile si incarcate de multa, enorm de multa emotie. Care m-a cuprins si pe mine…vrand-nevrand.
Te felicit ca te-ai alaturat povestii parfumate, sper ca nu doar azi :)
Foarte frumos. Felicitari!
P.S.-mi-am amintit ca pirogravam si eu, cam asa, pana pe la liceu… imi confectionasem singura un instrument pentru pirogravat. care era foarte bun… uite ca aproape uitasem. multumesc pentru ca datorita acestei povesti frumoase mi-am amintit :)
… acum inteleg de ce iubesti asa mult tigarile :)
Povestea ta are parfum de amintiri dulci, de copilărie şi sentimente alese… Cei care am întâlnit asemenea persoane ne putem considera norocoşi…
Bine ai venit în club!
Să-şi fie toamna lină şi plină de culori! :-)
Bine ai venit in club :-* … pentru un debut somnoros si rece, adus de toamna in casa ta, este superb. Amintirile tale nu-mi dau pace, desi nu am trecut de aceasta perioada dupa care sa zic “mi-e dor de tine…” ma doare pentru ca stiu ca voi ajunge si eu acolo si ma intristeaza nespus de tare. Povestea ta a fost superba, repet.
O saptamana frumoasa!
frumos