Îi place să îşi ghicească în nori. Mare lucru nu mai aşteaptă de la viaţă, însă tot nu se poate abţine. Nu ştie nimeni de micul ei ritual, practicat dintotdeauna. Trecătorii grăbiţi văd doar o femeie tânără, cam şleampătă, cu părul ciufulit şi colţurile gurii lăsate în jos, a descurajare. Întinde pe balustrada prispei pătura din care iese, puţin câte puţin, căldura nopţii ce a trecut. Ridică ochii trişti spre cer şi caută înfrigurată. Ce îi vor spune în această dimineaţă norii? E important să ghicească în primul pe care îl zăreşte. Doar el îi poate şopti adevărul. În aer pluteşte un parfum vegetal proaspăt, aspru, amestec de dulce cu un strop de amar. A înflorit rapiţa, îşi spune în gând. De acum şi până în toamnă vor fi mai puţini nori, toţi albi, pufoşi, minţind frumos.

nori pe cerul senin

Femeia intră în casă. Are senzaţia că parfumul rapiţei in floare o urmăreşte. Parcă i-ar fi intrat în haine, în piele, în suflet. Un ocean de galben se unduieşte, o impresoară, îi trimite furnicături de îmbărbătare. Norii i-au spus şi ei că vor veni schimbări importante, pentru care trebuie să se pregătească. De unde atâta curaj? Încotro să se îndrepte? E ca o biată floare de rapiţă în marea galbenă şi-s prea puţine albine pentru atâtea flori. Cine să îi culeagă dulcele polen? Oriunde ar merge este desconsiderată şi dată la o parte. Nu ştie să îşi compună un aspect îngrijit, nu are bani să îşi cumpere haine elegante, nu poate zâmbi prefăcut, a fericire. Oamenii o uită de cum o văd sau, mai rău, o dispreţuiesc pentru ceea ce nu ştie să fie.

camp cu rapita

Chiar şi tu, cel care citeşti aceste rânduri, ai desconsiderat de atâtea ori omul ce nu se ridică la înălţimea aşteptărilor tale, fără să te gândeşti o clipă la zbuciumul ce îi frământă inima, la durerile pe care le-a închistat în suflet, la neputinţele ce îi macină curajul de a lua ce-i bun din viaţă.

Şi ştii unde e absurdul? Undeva între trecut şi prezent, fâşie îngustă de mirare cu parfum de rapiţă în floare. Acum câteva decenii puteai vedea, la final de aprilie – început de mai, cum tinerii ţării erau scoşi în lanurile de grâu pentru a le curăţa de vulgara şi inutila rapiţă. Puteai vedea cum palmele lor se băşicau de la tulpina ţepoasă, cum picioarele se murdăreau de colb, cum lăcrima sărmana floare desconsiderată. Azi toţi o caută şi o ridică în slăvi, uitând sau neştiind câtă suferinţă a îndurat pentru a ajunge aici.

floare de rapita

Tu, cititorule, când vei mai rupe o floare de rapiţă, când îi vei mai inhala parfumul aspru, când vei mai admira lanul în care îşi leagănă soarta, să-ţi aminteşti că ceea ce astăzi desconsideri, mâine ai putea vedea că a urcat pe piedestal! Să-ţi aminteşti că în viaţă poţi întâlni situaţii în care te simţi parcă picat din altă lume, orice ai face! Să-ţi aminteşti că omul, în esenţa lui, poate atinge absolutul! Să-ţi aminteşti parfumul rapiţei în floare şi să-i oferi drept omagiu o doză de curaj pulverizând în aer stropi din Alien Essence Absolue!

alien esenta absoluta