Pardesiu croșetat

Din când în când, observ cum mintea mi se blochează pe anumite nimicuri și cum, orice aș face, pe oriunde aș merge, tot ceea ce îmi atrage atenția are legătură cu fixurile pe care m-am blocat. Poate că este și un strop de nostalgie de data aceasta, poate este dorința mea de a dispune de puțin timp liber, timp în care să mă relaxez făcând chestii care îmi plac și pentru care nu trebuie să mă concentrez prea tare.

Am început o căciuliță croșetată și nu am reușit încă să o duc la final. Nu pentru că m-aș fi plictisit, ci pentru că nu am avut timp să îi acord destulă atenție. O voi termina, știu sigur, chiar dacă nu pot spune când anume se va întâmpla asta. Am visat să am destul material și mai ales destul timp pentru a-mi croșeta o cuvertură drăgută. Bine-nțeles că rămâne la stadiul de vis, că doar nu am de gând să mă torturez singură.

Astăzi am găsit o poză cu un soi de pardesiu croșetat, poză care mi-a redeșteptat dorința de a sta tolănită în pat, cu croșeta în mână, cu gândurile plecate departe și de a avea, la final, ceva deosebit, numai bun de îmbrăcat în primăvară. Știu de pe acum că rămâne un simplu vis, că nu am timp să învârt ața pe deget până la completa realizare a unui pardesiu. Îi las poza aici, pe blog, cu speranța că voi apuca zile mai libere și mai cu chef de croșetat… :)

În timp ce scriam rândurile de mai sus, pe facebook am găsit poza unei bluzițe cu o croială excelentă, din punctul meu de vedere. Primele mele cuvinte, la vederea ei, au fost: ”dacă aș putea să mă las de fumat, primii bani puși deoparte pe această bluziță i-aș cheltui”. Bluzița costa 69 de dolari ieri. Astăzi nu mai este pe stoc. Nu îi pun poza aici. O puteți vedea pe pagina mea de facebook, ba chiar puteți da și un like paginii de facebook a blogului Iubesc Viața. :)