Papagalul de Ploieşti

Papagalul de Ploieşti este un tip interesant, care ar merita mai multă atenţie, după umila mea părere. Nu poate fi văzut des pe străzile oraşului, susţin localnicii. Preferă aleile umbroase, pe care se poate preumbla nestingherit, tropăind cu cizmele sale roşii, de motan încălţat. Palid la faţă şi cu ochi negri tăciune, papagalul de Ploieşti se pierde pe sine în încercarea de a descoperi lumea şi de a se lăsa descoperit, de a cuceri noi redute şi a se făli cu ele. 

Până de curând se credea că îi plac femeile mature, în calea cărora ieşea uneori, aparent din întâmplare. Studii recente au dovedit că era doar o strategie prin care papagalul de Ploieşti urmărea să ajungă în casele unde cresc virgine suple, cu ochi rotunzi, cu glezne fine, cu mlădieri de feline. Strategia tipului părea să dea roade. La vederea lui, orice virgină cădea fericită pe spate, îl strângea cu drag în braţe şi îl muşca uşor cu dinţii, într-un amestec de nervozitate şi tandreţe.

Papagalul de Ploieşti poate fi uşor de recunoscut în mulţime, căci hainele sale verzi atrag atenţia imediat, la fel cum o face şi nasul său mare, pe care îl poartă pe sus, căci a auzit el nişte bârfe interesante despre acest organ. De câteva zile mi s-a strecurat în casă, adus de soacra mea, căreia i s-a făcut milă de el, văzându-l abandonat în stradă, al nimănui. Nu mă deranjează cu nimic, însă mă tem pentru integritatea lui şi a micilor mele feline virgine.

Care ai pierdut papagalul de Ploieşti?