Papagalul de Ploieşti este un tip interesant, care ar merita mai multă atenţie, după umila mea părere. Nu poate fi văzut des pe străzile oraşului, susţin localnicii. Preferă aleile umbroase, pe care se poate preumbla nestingherit, tropăind cu cizmele sale roşii, de motan încălţat. Palid la faţă şi cu ochi negri tăciune, papagalul de Ploieşti se pierde pe sine în încercarea de a descoperi lumea şi de a se lăsa descoperit, de a cuceri noi redute şi a se făli cu ele.
Până de curând se credea că îi plac femeile mature, în calea cărora ieşea uneori, aparent din întâmplare. Studii recente au dovedit că era doar o strategie prin care papagalul de Ploieşti urmărea să ajungă în casele unde cresc virgine suple, cu ochi rotunzi, cu glezne fine, cu mlădieri de feline. Strategia tipului părea să dea roade. La vederea lui, orice virgină cădea fericită pe spate, îl strângea cu drag în braţe şi îl muşca uşor cu dinţii, într-un amestec de nervozitate şi tandreţe.
Papagalul de Ploieşti poate fi uşor de recunoscut în mulţime, căci hainele sale verzi atrag atenţia imediat, la fel cum o face şi nasul său mare, pe care îl poartă pe sus, căci a auzit el nişte bârfe interesante despre acest organ. De câteva zile mi s-a strecurat în casă, adus de soacra mea, căreia i s-a făcut milă de el, văzându-l abandonat în stradă, al nimănui. Nu mă deranjează cu nimic, însă mă tem pentru integritatea lui şi a micilor mele feline virgine.
Care ai pierdut papagalul de Ploieşti?
Iata ce crede chatgpt despre Papagalul de Ploiesti:
“Papagalul de Ploieşti” este o expresie amuzantă și pitorească folosită în limbajul popular din România pentru a descrie un vorbăreț sau o persoană chipea și vioaie din orașul Ploiești. Termenul sugerează un individ energic, plin de viață și mereu pregătit să-și facă simțită prezența prin vorbele sale vioaie și spiritul său jucauș.
Originile acestei expresii pot să fie variate, însă ideea centrală rămâne aceea că locuitorii din Ploiești sunt asociați cu un papagal datorită vorbelor lor pline de haz și expresivității. Papagalul este cunoscut pentru imitarea sunetelor și vorbelor, iar această caracteristică poate sugera că locuitorii din Ploiești sunt la fel de ageri în a reacționa și a comunica.
Această expresie poate fi întâlnită în diverse contexte, fie în discuții informale între prieteni, fie în mediul online, unde oamenii se distrează folosind astfel de stereotipuri regionale pentru a descrie trăsături specifice ale locuitorilor din diferite orașe.
Este important să subliniem că astfel de expresii nu au neapărat o conotație negativă, ci sunt folosite mai degrabă într-un spirit ludic și prietenos. Ele contribuie la colorarea limbii și la crearea unei identități locale în cadrul diversității culturale a României. Astfel, “Papagalul de Ploiești” devine un personaj fictiv, dar plin de viață, care adaugă o notă amuzantă și autentică limbajului popular.
ce descriere amuzanta:D
M-am amuzat si eu scriind… :))
Papagalii verzi sunt cu adevarat usor reconoscibili.
Mie imi spui? :))))
O altă pagină excelentă!
Hi, hi, mercic! :)
Vreo aluzie ceva?! :D
Se simte vreun ploiestean? :-P Glumesc! Nu, nu-i nici o aluzie, desi am scris in asa fel incat sa ridic acest semn de intrebare… :D
Nu ştiu dacă chiar ai găsit un papagal. În caz afirmativ, cineva poate plânge după el. Şi, după cum îmi pare, nu ţii să-l păstrezi, ca să-ţi fereşti pisicile nevinovate de fiară…
Da, jucaria din imagini chiar a fost gasita de soacra mea. Incerc sa ii regasesc stapanul, insa e tare greu, ca nu ma citesc multi ploiesteni. :)))
Plus ca bietele mele feline se bat pe el, il strang prea senzual intre labute… :D
Aoileu! de se apucă de pisici și le lasă grele, te fugărim din țară si primim, în loc, o mie de musulmani caști!
Imposibil! pisicutele mele sunt sterilizate. :p