Cu fiecare oră ce trecea se simţea mai bătrână şi mai obosită, dar neverosimil de lucidă şi împăcată. Copila îi făcuse o promisiune, îşi ceruse mii de scuze pentru tot răul pe care i-l pricinuise şi pe care acum încerca să îl repare, îngrijind-o cu devotament.

Nu trecuse mult timp de atunci. Îsi amintea clar detaliile, îşi amintea cum fusese smulsă cu brutalitate de lângă fraţii ei viguroşi şi mereu zâmbitori, de lângă surorile ei delicate, de lângă mătuşa plăpândă, care abia mai răsufla în căldura amiezii. Rememora acea clipă de durere intensă, revedea sângele de culoarea laptelui care ţâşnise din tăietură şi se bucura că i se întâmplase ei şi nu altcuiva.

Fusese de la început puternică. Nici vântul aventurier, nici soarele arzător, nici ploaia torenţială nu reuşiseră să o îngenuncheze. Crescuse înaltă şi frumoasă, semeaţă şi energică. Îşi proteja surorile de razele scânteietoare ale soarelui, oferea picuri de rouă cristalină mătuşii bolnave.

Până în ziua când blonda copilă a zărit-o şi s-a repezit cu un ţipăt de bucurie să o rupă, ducând-o într-o casă rece, neprimitoare. Aici, în locul acesta straniu, unde soarele nu putea să o vadă, a simţit că îmbătrâneşte rapid, că nu mai are mult de trăit, că părul i-a albit şi faţa s-a umplut de riduri adânci.

Ştia că fata se va ţine de promisiune şi o va păstra într-un sicriu din lemn şi sticlă, pentru a-şi aminti întotdeauna că florile nu se simt bine în casă de om, ci pe câmp, în bătaia soarelui şi a vântului.

Ştia că nu va mai simţi nicicând mirosul pământului scăldat în rouă, că nu îşi va mai revedea familia, că somnul nu îi va mai fi tulburat de zumzet de insecte, că nu va mai simţi niciodată picioruşe reci de albine pe obrajii încinşi de soare. Câte doruri, câte regrete!

În această dimineaţă, când copiliţa s-a trezit, păpădia murise. Era îndoită peste vaza dintr-o dată prea mare şi fetei i-a fost milă să o lase singură în racla pe care o pregătise. A alergat în curte şi a jumulit la întâmplare alte două păpădii şi câteva frunze crestate, să îi ţină de urât veşnic globului pufos de care se ataşase şi pentru care acum vărsa lacrimi amare.

Am de gand sa imi comand cateva stickere de perete 3D, sa imi umplu casa de papadii care nu sufera, dar care aduc o nota de eleganta incaperilor casei.