Pânza de păianjen

Citește și scrie mai departe!

Începeţi cu un link către acest prin episod, scrieţi-l pe următorul (trebuie să aibă între 50 şi 150 de cuvinte) şi invitaţi pe altcineva să preia ştafeta, adică să înceapă cu link către episodul scris de dv. şi să adauge, la rândul său, un alt episod (respectând de asemenea limitele – minim 50 şi maxim 150 de cuvinte). Şi aşa mai departe.

Iar după ce aflaţi că s-a scris o continuare (sau mai multe) adăugaţi, la sfârşitul episodului dv., un link către ea/ele.

Aţi dedus deja că nu e o problemă dacă, într-o anumită etapă (sau în mai multe) textul e preluat de mai multe persoane şi continuat – fireşte – în mod diferit. Ar fi chiar foarte interesant de văzut pe câte căi diferite o poate apuca povestea – dacă va fi aşa, o să le ţin undeva evidenţa*.  (Pe parcurs, oricine poate scrie mai multe fragmente, cu condiţia să nu fie consecutive.)

Mai jos sunt cele 144 de cuvinte ale mele. Oricine doreşte poate intra în joc, scriind o continuare (am rugămintea să-mi lase un comentariu aici – adică pe blogul Matildei – şi să respecte regulile de mai sus), dar eu trimit invitaţii speciale (fără nicio supărare dacă nu sunt acceptate) către Nina, Diana, Dani și Potecuța.

Episodul 1:

“Etui Calmar Eter (Calmy pentru prieteni) şi-ar lepăda, ca pe un balast detestabil, toate cele trei prenume care, stându-i alături de numele de familie ca bigudiurile pe chelie, i-au preschimbat certificatul de naştere în maculatură şi au fost cât pe ce să-i servească dreptpaşaport către demenţă. Dar nu poate, căci, dovedindu-se un meseriaş încărcător de belele pe greabăn de creştin fraged, prevăzătorul său tată, popa Manole Furtun, mare iubitor de alcool şi de nume care nu se regăsesc pe paleta spălăcită numită calendar, s-a dus glonţ de la botez la notar şi a trântit o clauză în testament: orice schimbare, totală sau parţială, a numelui din certificatul de naştere înseamnă dezmoştenire, e zid despărţitor dintre fiul denaturat şi „casa a mare” din centru, mândria târgului şi darul înaintaşilor, pe care orice reprezentant al clanului Furtun îl pune (paradoxal!) mai presus de darul beţiei.”

Episodul 2:

“Calmy, pe numele sau real: Etui Calmar Eter Furtun se lovi de un teanc de maculatura utilizata pe post de despartitor, in camera sa amarata. Nu era cine stie ce meserias si uneori isi simtea creierul plin de balast, dar acum chiar ca i se pusese pata, cand isi vazu podeaua vraiste! Lua o decizie pe loc, ca si cum un incarcator l-ar fi umplut de energie. Nu o sa-si schimbe numele, ca oricum ar fi fost dezmostenit prin clauza din testamentul facut de tacsu, in prezenta unui notar. Dar o sa-si spuna E.C.E. Furtun! I se parea ca suna ca un fel de reprezentant! Si ce daca nu era trecut in buletin sau pasaport! E.C.E. putea avea o paleta de sensuri. Cine are chef, sa caute!”

Episodul 3 (al meu):

Aruncă o ultimă privire spre oglinda veche, de pe care vopseaua s-a jupuit parțial, își drege glasul și iese din casă. După bunul său obicei, E.C.E. Furtun își petrece dimineața de sâmbătă citind ziarul pe o bancă oarecare, la periferie, departe de tumultul orașului și de casa a mare, unde nimeni nu îl înțelege. Strânge pleoapele, încercând să vadă mai clar în lungul străzii. Tocmai atunci, la trecerea de pietoni oprește o mașină roșie, cu numere de Spania, și din ea coboară val-vârtej o tânără enervant de frumoasă.

-Treci înapoi! se aude dinspre automobil glasul plictisit al unui bărbat.

Fata îl ignoră. Așezată în celălalt capăt al băncii, aprinde o țigară, oftează și suflă tot fumul către E.C.E. Furtun, făcându-l pe acesta să tresară. De-ar putea țese o pânză fină, să prindă musculița în plasă acum, cât e supărată pe celălalt…

* – Regulile jocului sunt copiate de pe blogul Matildei