Avem chiar în faţa blocului o brutărie, de unde se răspândesc arome de pâine caldă din oră în oră, arome care ne fac să cumpărăm ba o lipie plină de sare, ba un covrig uns cu sirop din zahăr, ba o baghetă unsuroasă şi plină de susan, semănând mult la gust cu “turistul” de altădată. Sau cel puţin aşa făceam până acum câteva zile, când am redescoperit pâinea, pâinea adevărată, făcută din apă, sare, drojdie şi făină. Vine tocmai de la Târgu-Mureş, cântăreşte aproape un kilogram şi are gustul inconfundabil al pâinii făcută în casă.

Îmi răsfăţam băieţii duminica cu pâine făcută de mânuţele mele, dar vara asta a fost prea călduroasă pentru a risca să ţin prea mult timp cuptorul aprins, iar blogul mi-a ocupat şi el destul din timpul liber.

Am mâncat o felie întreagă de pâine, goală, savurând fiecare înghiţitură din pâinea mureşeană, atunci când am descoperit-o şi văd că în fiecare zi cantitatea se măreşte, mănânc tot mai multă.

Am avut o perioadă de un an în care mâncam 2-3 feliuţe de pâine toată ziua, fără a  simţi nevoia de mai mult. Nu numai că mi-a fost bine aşa, dar chiar m-am îngrăşat, ca pentru a infirma teoriile despre curele de slăbire în care prima dispărută este pâinea. Însă, cu tot efortul meu, nu m-am simţit mai deşteaptă în acel an, dovadă că sunt nişte mincinoşi cei care spun că pâinea prosteşte. Sau poate trebuie luate măsuri aspre încă din copilărie, poate trebuie să privăm copiii de acest aliment, pentru a scoate din ei doar genii.

Îmi amintesc de recreaţiile din generală, când fugeam în piaţă să cumpăr un “turist” mic şi castraveţi murati, a căror zeamă se prelingea pe mânecile cămăşii , de toate plăcintele cu brânză dulce şi stafide, de ştrudele cu mere, de toţi covrigii şi chiflele pe care le-am mâncat. Oare chiar mi-au făcut vreun rău?

Întrebarea este preluată de la G_Cojocaru. Pâinea chiar prosteşte? Voi ce părere aveţi?