Skip to main content

Borobudur, primul pas spre Nirvana

Ţi se pare că viaţa îţi aruncă în cale prea multe ispite? Că cedându-le rămâi cu regrete, cu mustrări de conştiinţă? Vrei să scapi de această povară şi să atingi  eternitatea fără început şi fără sfârşit, perfecţiunea şi iluminarea?

Nimic mai simplu: aruncă departe grijile vieţii, necazurile şi contopeşte-ţi sufletul cu divinitatea prin meditaţie profundă, ducând o viaţă retrasă şi cumpătată. Trezeşte-te din somnul ignoranţei şi dă învăţătura ta şi altora.

Când ai reuşit să îndeplineşti toate astea poţi spune că ai atins Nirvana, starea de linişte desăvârşita, de fericire mistică, raiul budist.

NIRVÁNA s. f. art. (În religia budistă, în filozofia indiană etc.) Stare de fericire realizată prin eliberarea de grijile vieții, de suferințe și prin contopirea sufletului individual cu esența divină, cu ajutorul contemplației și al ascezei. – Din fr. nirvâna.

De unde să începi? Porneşte în pelerinaj spre cel mai mare templu budist din lume, Borobudur, situat în Yogyacarta, Indonezia, loc de veneraţie pentru budişti.

Templul este construit în formă de piramidă cu baza pătrată, Read More

Cu sânge rece. Serpii

Întotdeauna am fost atrasă de reptile, începănd de la micile şopârle cenuşii pe care le prindeam vara pe câmpul de la ieşirea din oraş, până la şerpii veninoşi care populează alte continente. Îmi plăcea să le duc acasă, mă distra spaima pe care o trăgea mama de fiecare dată când mă vedea intrând cu borcanul plin de şopârle şi guşteri.

Cameleonul cred că este reptila cea mai interesantă, cu capacitatea ei de a-şi schimba culoarea pielii în funcţie de temperatură, lumină şi dispoziţie, cu limba imensă şi ochii care se miscă independent unul faţă de celălalt, dar este prea urât.

Am avut o broască testoasă destul de mare, prinsă de un prieten pe litoral. M-am interesat de condiţiile pe care trebuie să i le creez şi am trecut la treabă. Am ţinut-o în apă stătută, i-am oferit peştişori lăsaţi la macerat şi purici de apă cumpăraţi de la magazinele specializate. După trei zile nu mai puteam respira în casă din cauza mirosului de baltă :)), aşa că am trimis-o în mare grabă pe cel mai apropiat lac.

Dar cel mai mult îmi plac şerpii, mai ales cei veninoşi. Read More

Omleta din ouă de broască ţestoasă

Mustangul meu de ieri a trezit în sufletul Pandhorei o amintire amuzantă despre “calul lui Gheorghiţă”, iar cântecul din articolul ei mi-a readus în minte lacrimile care îmi năvăleau în ochi nestăvilite din cauza unei alte melodii. Omleta din oua de broasca testoasa…

Aveam vreo 4-5 anişori când ai mei au cumpărat un disc pentru pick-up cu cântece ale Angelei Similea. Acela a fost momentul în care m-am îndrăgostit de melodiile ei, deşi mare lucru nu înţelegeam din ele.

Ascultam la nesfârsit cântecul “Omleta din ouă de broască ţestoasă” Read More

Nu cumva cumpărăm prea mult?

De când au apărut supermarketurile lumea parcă a înnebunit de tot. Încarcă în coşuri tot ce întâlneşte în cale, de la hârtie igienică la aparatură electrocasnică, indiferent dacă sunt absolut necesare sau nu. Nu cumva cumparam prea mult?

Nici eu nu am scăpat de febra asta. Plec de acasă hotărâtă să cumpăr doar strictul necesar pentru câteva zile, colind prin magazin şi mă trezesc la casa de marcat cu coşul arhiplin, cu tot felul de lucruri care nu îmi folosesc la nimic.

Aglomerez frigiderul şi aşa-zisa cămară la fiecare salariu de parcă mă pregătesc de niscaiva calamităţi naturale, iar după câteva zile descopăr că trebuie să arunc din ele, că nu mai sunt la fel de proaspete ca atunci când le-am adus acasă.

Cumpăr tot felul de nimicuri Read More

Mustangul

Unele cuvinte ocupă în mintea mea un loc aparte, îmi sunt dragi fără să îmi pot explica de ce, poate prin melodicitatea lor, iar altele trezesc in mine dorinţe ascunse adânc, reminiscenţe din adolescenţă, aşa cum se întâmplă când aud cuvântul mustang.

Mă poartă cu gândul la cartea “Călăreţul fără cap”, scrisă de Mayne Reid, la frumoasa poveste de dragoste dintre Louise şi Maurice ( poveste care m-a transformat în romantica de astăzi) , dar şi la mustangii din preeriile Americii de Nord. Read More

Le-am pierdut. Florile

În primăvară mi-am cumpărat un plic cu seminţe de crăiţe, mi-am pregătit jardiniera şi am aşteptat cu nerăbdare momentul în care floricelele au scos capul din pământ. Le mergea bine, creşteau viguroase, aveau fiecare câteva frunzuliţe de care eram mândră şi la care mă uitam tot timpul. Ieri dimineaţă, fără nici un avertisment, fără nici un semn, le-am găsit moarte, căzute la pământ.  :(( Le=am pierdut. Florile.

Plantele mele-moarte, speranţele de a mă bucura de florile lor-moarte, nu îmi rămâne altceva de făcut decât să mă bucur de florile altora. Read More

Întors de la vânătoare

Din ciclul “amintiri din copilărie” voi aduce astăzi la lumină un episod în care  am tras o spaimă sora cu moartea din cauza unei glume a tatălui meu.  Obişnuia să meargă la vânătoare prin păduri cu colegii, să împuşte fazani şi iepuri.

 

Se distrau ca între bărbaţi, stând câte două zile în pădure, mâncând ceea ce vânau, bând şi povestind.

Dar într-o noapte s-a întors plin de sânge şi emoţionat, a trezit-o pe mama, ne-a trezit şi pe noi, făcându-ne semne să nu vorbim sau să o facem în şoaptă. Când i-am văzut hainele pline de sânge, mâinile năclăite şi i-am simţit teama din glas, m-am îngrozit crezând că a fost rănit de vreun glonţ sau atacat de vreun animal.

Dar ne-a liniştit repede în privinţa asta, spunăndu-ne că el personal nu a păţit nimic, dar că ar putea să o încaseze rău dacă cineva află ce a făcut. Bine-nţeles că ne-a fugit gândul la vreun accident de vânătoare, la un glonţ rătăcit care a lovit vreun om, la acuzaţiile ce îi vor fi aduse din postura de criminal.

Apoi am văzut chiuveta plină de carne şi de sânge. Cu gândul că omorâse un om, nu am mai judecat şi am început să plâng nestăvilit, pentru că tata nu dădea nici o altă explicaţie.

Abia atunci s-a îndurat să dezlege misterul şi să ne spună că au reuşit să împuşte un cerb la vanatoare. Read More

Verba volant, scripta manent

Un vechi proverb spune “Verba volant, scripta manent”, care înseamnă vorbele zboară, scrisul rămâne. Dacă ai de gând să scrii în online ar fi bine să te controlezi, să nu faci greşeli, să te verifici,  să nu faci absolut nimic din ceea ce ţi-ar putea dăuna imaginii.

Indiferent pe unde te plimbi, cineva este în spatele tău urmărindu-te, verificându-te, aşteptând să greşeşti. Comentând simplu, lăudând un produs, o frază care îţi place, oferi un prilej bun altora să facă rost de un articol pe blog. Verba volant, scripta manent… Read More