Citeam ieri pe facebook că un medic oftalmolog le mulțumea colegilor săi pentru faptul că și-au ținut pacienții în viață suficient timp pentru a îmbătrâni și a se trezi cu diverse probleme de vedere, specifice vârstei a treia. Glumă sau nu, gândul m-a dus imediat la faptul că orice dentist ar trebui să le mulțumească producătorilor de dulciuri pentru că ne momesc cu tot felul de bomboane, ciocolate, prăjiturele care, mai devreme sau mai târziu, ne strică dinții și ne trimit spre cabinetele stomatologice.
Mintea umană este incredibilă, reușește să facă asocieri uimitoare. Cu gândul la producătorii de dulciuri, mi-am amintit imediat de vremea când eram copil (acum mulți, mulți ani). În blocul unde locuiam erau în jur de 60 de copii. Absolut toți aveam prostul obicei de a lua de jos, de pe stradă, orice bomboană găsită, fără să ținem cont de faptul că era plină de praf și de mizerie, că fusese scăpată din gura altcuiva, ba chiar ne făcea plăcere, atunci când cineva avea o gumă de mestecat, să o plimbăm de la unul la altul.
Da, chiar așa se întâmpla. Copiii își împrumutau guma de mestecat, o plimbau din gură în gură, o păstrau de pe o zi pe alta, o lipeau de băncile de la școală și apoi o băgau iar în gură. Nici nu este de mirare că toate acele generații de copii au avut, de-a lungul timpului, diverse probleme cu dantura.
Țin minte că împreună mestecau copiii o gumă, împreună mergeau la dentist să își rezolve câte o carie apărută din senin. Astăzi lucrurile s-au schimbat mult. Atât părinții, cât și educatorii încearcă să le explice micuților cât este de importantă igiena orală. Prin magazine se găsesc de toate, la discreție, astfel că orice copil poate avea propria sa gumă de mestecat, pe care să nu o împartă cu nimeni.
Pe piață au ieșit o mulțime de produse pentru îngrijirea corectă a dinților, iar medicii stomatologi chiar se implică în campanii prin care copiii să învețe de mici să se spele pe dinți, să se ferească de alimente și băuturi prea calde sau prea reci, să aibă grijă de dinții lor.
Există până și poeți care, prin versurile scrise, îndeamnă copiii să aibă grijă de dințișorii lor. Când era băiatul meu la grădiniță, a învățat la un moment dat o poezie despre cum trebuie să își spele dinții și, trebuie să o spun, încă mai pune în practică tot ceea ce a aflat atunci, iar acest lucru mie mi se pare extraordinar de bun. Iată cât de ușor le putem fi de folos copiilor, iată cât de ușor putem salva generațiile viitoare de problema cariilor, dacă ne dorim cu adevărat.
“Problemele cu care se pot confrunta atat copiii, cat si tinerii si adultii, sunt variate si necesita un anumit tratament care sa le solutioneze. Cariile dau dureri si arata si inestetic; la fel o fac si dintii strambi sau incalecati. Pentru a contracara efectele daunatoare ale consumului de anumite alimente si bauturi sau pentru a indrepta anumite defecte din nastere legate de aspectul danturii, trebuie mers la medicul dentist care va gasi o solutie optima pentru fiecare caz in parte.”
Se pare că nu e o trimitere la dentist. Dar dacă e, e prea subtilă pentru mine.
Ce îmi amintesc (am tot spus-o căci m-a șocat) e aceea că 13 colegi ai fetei mele au lins o singură căpșună. Alte timpuri, alte reguli de igienă. Nimeni nu a fost rănit, precum spun filmele cu animale.
Hi, hi, mi-am amintit de un vecin al carui tata era marinar de cursa lunga. Venea o data pe an acasa si noi, copiii, stateam sub balconul lor, asteptand ca baiatul sa ne arunce o guma “spermint”. O plimbam din gura in gura pana nu mai avea nici un gust si mult dupa aceea.
ce vremuriii! intr-adevar faceam toate chestiile alea cu lins aceeasi inghetata mai multi copii sau luat acadele de pe jos. Mi-e si jena cand imi aduc aminte.
Ceea ce astazi este absolut de neconceput. Cand ii povestesc baiatului, se uita la mine ca la un nebun scapat din sectia agitati. :)))
Cate am facut noi cand eram mici iar acum nu-i lasam nici sa manance o fructa direct din pom :))
Exact! Am vazut mamici care umbla cu o tona de servetele umede in geanta, sa stearga copilul pe maini dupa fiecare alunecare pe tobogan, dupa fiecare folosire aunei mingiute… :D
Aceste povesti par ceva ireal pentru unu ca mine nascut dupa revolutie :))
La fel imi spune si baiatul meu… :D
Mersul la dentist pe vremea aceea facea parte din senzatiile tari ale vremii :))
Asa este! :D
Acelea erau alte vremuri… Trebuie sa nu uitam de controlul periodic la medicul dentist pentru ca nu este de dorit ca problemele sa evolueze prea tare.