Skip to main content

Oraşul şi câinii

Mario Vargas Llosa. Nici nu auzisem de el până pe 11 septembrie, când am primit cadou cartea Oraşul şi câinii. Două zile consecutiv am încercat să citesc măcar primele pagini, dar aveam impresia că nu este genul de carte care să mi se potrivească, să mă atragă în vreun fel.

Problema era că Bogdana o citise. Mai devreme sau mai târziu m-ar fi întrebat cum mi s-a părut, ar fi încercat să schimbe cu mine două vorbe despre carte. M-am ambiţionat să citesc mai departe şi bine am făcut.

Am descoperit jungla dintr-un colegiu militar, unde doar cei puternici supravieţuiesc, unde tupeul, agresivitatea, violenţa sunt la loc de cinste. Tinerii peruani, veniţi din medii diferite, întâlnesc la colegiul Leoncio Prado un mediu ostil, în care ultimii sosiţi sunt numiţi câini şi trecuţi printr-un botez care îi îngrozeşte şi îi face să se poarte mai târziu ca animalele. Se bat între ei, se răzbună pe cei mari, fură subiectele de examen, beau şi fumează pe ascuns, iar violenţa verbală şi glumele proaste sunt nelipsite.

Deşi duri la suprafaţă, băieţii ascund în adâncul sufletului sentimente ca dragostea, mila, respectul faţă de alţii. Odată cu moartea unuia dintre ei, totul este dat peste cap, furia adolescenţilor creşte, îi transformă în trădători, îi face să se simta frustraţi, să devină răzbunători, însă făţărnicia gradaţilor îi trezeşte la realitate şi le schimbă cursul vieţii.

Carte cu accente biografice, Oraşul şi câinii, apărută în 1963, a fost tradusă în 20 de limbi. Deşi emană multă violenţă, deşi dialogurile sunt de multe ori legate de sexualitatea nepotolită a adolescenţilor, nu veţi regreta nimic citind-o.

30 thoughts to “Oraşul şi câinii”

  1. Nu doar in Peru e asa. Asa-i atmosfera militara. Si “botezuri” in diverse moduri si cu diverse torturi se aplica racanilor de cand lumea si pamantul. Mai ales daca ai “norocul” sa nimeresti peste o perioada combativa.

    1. Daca as fi cumparat-o eu, sigur se umplea de praf, nu m-as fi deranjat sa o citesc.
      Este scrisa intr-o maniera lejera, mai greu este sa te obisnuiesti cu felul in care trece(neanuntat) de pe un plan pe altul, de la gandurile unui personaj la ale altuia, dintr-un timp in altul.

  2. De stad en de honden – tradus în olandeza!
    Nu este cu siguranta genul meu de carte! Am citit rezumatul si aici si nu, merci!
    Nu suport violenta sub nici-o forma, nici macar “citita” :)

  3. @vienela: sistemul militar relatat de tine din carte nu este fictiune, chiar exista in unele tari si este acceptat ca si metoda de disciplinare a soldatilor. Sunt batuti, infometati si injositi de superiorii lor.

  4. botezuri dina stea se fac si in alte comunitati. Am auzit povesti si cu noii studenti occidentali, si in licee cu internat din Romania…

    Llossa eun scriitor care uimeste. Diferit, aparte, are carti fermecatoare, si carti in care initial ma indoiam de calitatea lui. Initial.

  5. Nu stiu asta daca as citi-o. Tot ce are o legatura si vaga cu razboaiele…ma cam indeparteaza de lectura.
    Am citit insa ceva de Mario Vargas Llosa. Elogiu mamei vitrege. De fapt o am acasa ;)
    E o carte cam ciudata, cu intriga neasteptata, cu limbaj cam colorat si umor negru… Dar e scrisa bine.

Leave a Reply