Mario Vargas Llosa. Nici nu auzisem de el până pe 11 septembrie, când am primit cadou cartea Oraşul şi câinii. Două zile consecutiv am încercat să citesc măcar primele pagini, dar aveam impresia că nu este genul de carte care să mi se potrivească, să mă atragă în vreun fel.

Problema era că Bogdana o citise. Mai devreme sau mai târziu m-ar fi întrebat cum mi s-a părut, ar fi încercat să schimbe cu mine două vorbe despre carte. M-am ambiţionat să citesc mai departe şi bine am făcut.

elefant.ro

Am descoperit jungla dintr-un colegiu militar, unde doar cei puternici supravieţuiesc, unde tupeul, agresivitatea, violenţa sunt la loc de cinste. Tinerii peruani, veniţi din medii diferite, întâlnesc la colegiul Leoncio Prado un mediu ostil, în care ultimii sosiţi sunt numiţi câini şi trecuţi printr-un botez care îi îngrozeşte şi îi face să se poarte mai târziu ca animalele. Se bat între ei, se răzbună pe cei mari, fură subiectele de examen, beau şi fumează pe ascuns, iar violenţa verbală şi glumele proaste sunt nelipsite.

Deşi duri la suprafaţă, băieţii ascund în adâncul sufletului sentimente ca dragostea, mila, respectul faţă de alţii. Odată cu moartea unuia dintre ei, totul este dat peste cap, furia adolescenţilor creşte, îi transformă în trădători, îi face să se simta frustraţi, să devină răzbunători, însă făţărnicia gradaţilor îi trezeşte la realitate şi le schimbă cursul vieţii.

Carte cu accente biografice, Oraşul şi câinii, apărută în 1963, a fost tradusă în 20 de limbi. Deşi emană multă violenţă, deşi dialogurile sunt de multe ori legate de sexualitatea nepotolită a adolescenţilor, nu veţi regreta nimic citind-o.