Oraşul şi câinii Mario Vargas Llosa. Nici nu auzisem de el până pe 11 septembrie, când am primit cadou cartea Oraşul şi câinii. Două zile consecutiv am încercat să citesc măcar primele pagini, dar aveam impresia că nu este genul de carte care să mi se potrivească, să mă atragă în vreun fel.
Problema era că Bogdana o citise. Mai devreme sau mai târziu m-ar fi întrebat cum mi s-a părut, ar fi încercat să schimbe cu mine două vorbe despre carte. M-am ambiţionat să citesc mai departe şi bine am făcut.
Am descoperit jungla dintr-un colegiu militar, unde doar cei puternici supravieţuiesc, unde tupeul, agresivitatea, violenţa sunt la loc de cinste. Tinerii peruani, veniţi din medii diferite, întâlnesc la colegiul Leoncio Prado un mediu ostil, în care ultimii sosiţi sunt numiţi câini şi trecuţi printr-un botez care îi îngrozeşte şi îi face să se poarte mai târziu ca animalele. Se bat între ei, se răzbună pe cei mari, fură subiectele de examen, beau şi fumează pe ascuns, iar violenţa verbală şi glumele proaste sunt nelipsite.
Deşi duri la suprafaţă, băieţii ascund în adâncul sufletului sentimente ca dragostea, mila, respectul faţă de alţii. Odată cu moartea unuia dintre ei, totul este dat peste cap, furia adolescenţilor creşte, îi transformă în trădători, îi face să se simta frustraţi, să devină răzbunători, însă făţărnicia gradaţilor îi trezeşte la realitate şi le schimbă cursul vieţii.
Carte cu accente biografice, Oraşul şi câinii, apărută în 1963, a fost tradusă în 20 de limbi. Deşi emană multă violenţă, deşi dialogurile sunt de multe ori legate de sexualitatea nepotolită a adolescenţilor, nu veţi regreta nimic citind-o.
Autor distins cu Premiul Nobel pentru Literatura in 2010
Aparitia, in 1963, a romanului Orasul si cainii ii aduce lui Mario Vargas Llosa o rapida consacrare internationala: cartea e tradusa imediat in 20 de limbi, pentru ca apoi sa fie ecranizata. Este momentul in care incepe spectaculoasa cariera literara a scriitorului peruan, acelasi care in 1990 avea sa candideze la presedintia tarii sale.
Orasul si cainii e un roman despre adolescenta si despre violenta unei lumi in care numai cei duri reusesc. Personajele, tineri peruani din toate straturile societatii, evolueaza intre zidurile unui colegiu militar asemenea celui in care a invatat timp de doi ani si Vargas Llosa. “Cainii” (bobocii din primul an) sunt continuu agresati si umiliti de elevii mai mari, care le demonstreaza ca a fi barbat inseamna sa te impui prin forta in fata celui mai slab.
Fragment din cartea Orasul si cainii Mario Vargas Llosa
“- „Faci pe grozavul, caine?” l-au intrebat. Si atunci, fiti atenti, s-a repezit la ei. Razand. V-am spus ca erau acolo nu stiu cati, zece sau douazeci sau poate chiar mai multi. Si nu puteau sa-l prinda. Unii si-au scos centurile si-l plesneau de departe, dar va jur ca nu s-a apropiat nici unul de el. Si pe Sfanta Fecioara ca la toti le era frica si ca i-am vazut pe mai multi la pamant, tinandu-se cu mainile de testicule sau cu fata pocita, notati bine. Iar el radea si le striga: „Asa, care va sa zica, o sa ma botezati? Foarte bine, foarte bine.”
– De ce l-au adus? a intrebat Alberto.
– Dar de ce i se zice Jaguarul? a insistat Arrospide.
– Ca sa se bata, a spus Cava. I-au zis: „Uite, caine, fiindca esti asa de curajos, ai in fata ta unul pe masura.” Iar el le-a raspuns: „Ma cheama Jaguarul. Si sa nu-mi mai ziceti caine.”
– Au ras? a intrebat cineva.
– Nu, a spus Cava. Le-au facut loc. Doar el ranjea tot timpul. Chiar si cand se bateau.
– Si? a spus Arrospide.
– Nu s-au batut cine stie cat, a spus Cava. Si mi-am dat seama de ce i se spune Jaguarul. E foarte iute, fenomenal de iute. Sa nu-l credeti prea puternic, dar parca-i o gelatina, lui Gambarina ii iesisera ochii din cap de disperare, nu putea sa-l agate. Si Jaguarul, da-i cu capul, da-i cu picioarele, si da-i, si da-i, iar el, nimic. Pana ce Gambarina a zis: „Ca sport, merge, dar m-am saturat”, insa noi toti am vazut ca era daramat.”
Sunt indragostita de cartea asta. Am citit-o in liceu…
Acum suntem amandoua indragostite de ea. :))
Nu doar in Peru e asa. Asa-i atmosfera militara. Si “botezuri” in diverse moduri si cu diverse torturi se aplica racanilor de cand lumea si pamantul. Mai ales daca ai “norocul” sa nimeresti peste o perioada combativa.
Stiu. Dar este bine descris momentul, are planuri alternative, te face sa vezi si sa simti ceea ce simt acei baieti.
Pare sa fie buna
ce figura esti :))
chiar ma gindeam … “nici un cuvint?”
ma bucur ca ti-a placut
:)) Am asteptat sa o termin de citit. In primele zile am tot dat-o deoparte, nu reuseam sa trec de primele pagini. :))
Nu-s convinsa ca as trece de primele pagini, desi citesc cam orice. Depinde cum e scrisa ;)
Daca as fi cumparat-o eu, sigur se umplea de praf, nu m-as fi deranjat sa o citesc.
Este scrisa intr-o maniera lejera, mai greu este sa te obisnuiesti cu felul in care trece(neanuntat) de pe un plan pe altul, de la gandurile unui personaj la ale altuia, dintr-un timp in altul.
De stad en de honden – tradus în olandeza!
Nu este cu siguranta genul meu de carte! Am citit rezumatul si aici si nu, merci!
Nu suport violenta sub nici-o forma, nici macar “citita” :)
Cu putina rabdare ajungi sa indragesti unele personaje, vrei sa afli cum scapa de necazuri…. Sunt doar niste adolescenti cu aere de barbati.
Nu stiu daca mi s-ar potrivi stilul, dar as putea sa incerc. Nu ma costa nimic. De obicei daca o carte nu ma prinde inca din primele pagini, nu imi pierd timpul cu ea. :)
Asta am simtit si eu la primele pagini, dar am avut ambitie. :))
@vienela: sistemul militar relatat de tine din carte nu este fictiune, chiar exista in unele tari si este acceptat ca si metoda de disciplinare a soldatilor. Sunt batuti, infometati si injositi de superiorii lor.
Pare o carte care merita citita… O sa incerc sa o gasesc si eu… M-ai facut curioasa.
multumim de recomandare :)
botezuri dina stea se fac si in alte comunitati. Am auzit povesti si cu noii studenti occidentali, si in licee cu internat din Romania…
Llossa eun scriitor care uimeste. Diferit, aparte, are carti fermecatoare, si carti in care initial ma indoiam de calitatea lui. Initial.
Nu stiu asta daca as citi-o. Tot ce are o legatura si vaga cu razboaiele…ma cam indeparteaza de lectura.
Am citit insa ceva de Mario Vargas Llosa. Elogiu mamei vitrege. De fapt o am acasa ;)
E o carte cam ciudata, cu intriga neasteptata, cu limbaj cam colorat si umor negru… Dar e scrisa bine.