Există o anumită categorie de oameni, de la care avem toţi pretenţia să ne trateze cu un minim de respect. Începând de la vânzătorii de pătrunjel din piaţă, la funcţionarele din birourile instituţiilor de stat, care nu au altă treabă decât să ştampileze o hârtie, de la doamnele din farmacii, la personalul din aeroporturi. Oameni care lucrează cu şi pentru oameni.
Ori pretenţiile mele sunt exagerate, ori bunul simţ a devenit mai rar şi mai preţios decât floarea de colţ.
Mi se întâmplă tot mai rar să intru într-un magazin şi să fiu lăsată să mă hotărăsc dacă vreau să cumpăr ceva de acolo sau nu. În general, vânzătoarele mă stresează de la intrare cu întrebări, cu o serviabilitate excesivă, care mă face să plec fără să cumpăr nimic.
În extrema cealaltă sunt funcţionarele de la ghişee, mai mult moarte decât vii, cu indiferenţa lor, cu indolenţa pe care o afişează şi care îmi provoacă o stare de nervozitate pe care o stăpânesc cu greu.
Personalul din aeroporturi pare să fie o categorie aparte. Am zburat cu avionul doar de câteva ori în viaţă, dar de fiecare dată, indiferent că eram în România sau în Italia, aceşti oameni mi-au dovedit că este posibil să te stăpâneşti, să fii atent cu publicul. De la cei care se ocupă de curăţenie, cei care vand bilete de avion şi până la piloţi, toţi sunt respectuoşi, discreţi şi serviabili, fără ca totuşi să te sufoce.
Cum se face că acesti oameni reuşesc să îşi stăpânească nervii şi oboseala, să uite de grijile de acasă şi să răspundă nevoilor şi nelămuririlor pe care mii de călători le au zilnic, iar o funcţionară de la primărie nu are minimul de bun-simţ necesar pentru a lucra cu publicul din banii căruia trăieşte?
“Omul Serviabil, Floare de Colț”
În mijlocul unei lumi în perpetuă schimbare și tumult, omul serviabil rămâne o floare de colț ce înfrumusețează orice grădină a societății. Cu gesturi simple, dar pline de semnificație, el se diferențiază prin devotamentul și disponibilitatea sa față de cei din jur. Într-o lume deseori dominată de egoism și indiferență, omul serviabil strălucește ca o rază de lumină.
În esența sa, omul serviabil este acel individ care își oferă mâna întinsă în ajutor fără a aștepta nimic în schimb. El este simbolul compasiunii și al empatiei, întâmpinând nevoile altora cu un zâmbet cald și cuvinte încurajatoare. În fiecare zi, el găsește modalități de a contribui la binele comun, fie că este vorba despre a ajuta un vecin în vârstă să-și care bagajele, a oferi sprijin unui coleg la locul de muncă sau a susține cauze sociale și umanitare.
Floarea de colț, în mândra-i frumusețe și raritate, devine astfel metafora omului serviabil. La fel cum floarea își deschide petalele delicate pentru a împărți lumina și culoarea sa, omul serviabil își deschide inima pentru a împărtăși bunătatea și înțelegerea sa. El înflorește în situații dificile, aducând un strop de speranță acolo unde pare că umbrele disperării se adună.
Însă a fi om serviabil nu înseamnă a fi slab sau lipsit de voință. Dimpotrivă, această atitudine cere curaj și hotărâre, pentru că, în unele situații, a întinde o mână de ajutor poate însemna a sta împotriva curentului și a combate nedreptatea. Omul serviabil are capacitatea de a vedea dincolo de aparențe și de a înțelege că fiecare persoană are propriile sale lupte și provocări.
Omul serviabil, ca floarea de colț, rămâne o sursă de inspirație pentru cei din jur. Prin exemplul său, el îi încurajează pe alții să descopere frumusețea gesturilor simple, a iubirii necondiționate și a dăruirii dezinteresate. Fiecare act de serviabilitate seamănă semințele într-o lume însetată de conexiuni autentice și de umanitate.
În final, omul serviabil, ca o floare de colț ce strălucește în întuneric, ne reamintește că puterea de a face bine este întotdeauna la îndemâna noastră. Gesturile mici pot avea un impact mare, iar fiecare dintre noi poate deveni o floare de colț în propria sa comunitate, înflorind prin bunătate și compasiune.
Pentru ca functionarei de la noi nu ii e frica de pierderea locului de munca in urma unei reclamatii. Pentru ca au contracte de munca pe perioada nelimitata si pentru ca au spatele asigurat de acele “sefe” de care am mai vorbit
Banuiesc ca asta cu pierderea locului de munca si contracte pe perioade nedeterminate este valabila si pentru functionarii din aeroporturi.
Alta trebuie sa fie explicatia.
Vrei respect de la functionari si de la vanzatoare ? Am un mini-market in fata blocului unde este o vanzatoare asa ciufuta, ca stau drepti in fata ei la tejghea. Mi-e frica sa nu cumva sa gresesc, sa nu ma bata.
Si la magazinasul meu de la bloc sunt vanzatoare ciufute. Am pus un link pe magazin, acolo le poti afla povestea. ;)
Ai o leapsa la mine pe blog ;)
AH, nu tot asta!!! Abia am terminat de raspuns unui set de 44 de intrebari. :))
Multumesc pentru ca te-ai gandit la mine.
am scris si eu despre asta.
despre posta romana.
la cate figuri fac alea, ca deh, isi permit, de parca te-ar plati ele…
si idioatele de la metrorex, care iau 1900 ron pe luna, ca sa=-ti spuna cand le intrebi de bilete ca “beletele se iau de la casa cealanta”, trimitandu-te acolo c-o mutra total plicitisita si dezinteresanta, ca doar ai deranjat-o din convorbirea telefonica cu coana leana, careia ii spunea telenovela de aseara…
Le recunosc, se gasesc destule si prin Ploiesti. Eu am pretentii mai mari la cele care lucreaza in birourile statului. Presupun ca au mai multa scoala, deci ar trebui sa aiba si un alt comportament.
De regula evit magazinele unde se presupune o interactiune prea mare cu vanzatoarele.
La ghisee ii taxez imediat pe cei care par sa doarma pe ei, pe cei care sunt habarnisti, pe cei pusi acolo ca o gluga de coceni.
Cred totusi ca personalul din aeroporturi e cu totul altceva…de acea ai avut surprize placute.
Personalul din aeroporturi insemna de la vladica la opinca, cu scoala sau fara. Toti raspund calm si la subiect intrebarilor, indiferent cat ar fi de multe, absurde sau agasante.
*aceea… scuze :)
In categoria serviabili, nu pot sa includ decat O PARTE a personalului aeroportuar – incepand cu pilotii si cu personalul de zbor si terminand undeva pe la cei care fac checkin-ul. Mai departe de-atat, am intalnit si specimene “dureroase”.
Am specificat ca am zburat doar de cateva ori. Poate asta scuza faptul ca am intalnit doar oameni ok, politicosi, atenti, serviabili. De la A la Z, toti.
si eu am avut conflicte cu personalul de la aeroport.
cauza si solutia: disciplina la locul de munca, fisa postului respectata, evaluari, penalizari, reclamatii care sa functioneze, si de ce nu, concedieri. Pana la urma, sutn atatia altii care isi cauta un job si si-ar face munca mai bine decat tanti alea, la acelasi salar.
Alte mici probleme: in Ro, o problema este lipsa de initiativa. Dar si lipsa de perspective/alternative. Cunosc 2 pers. care vor sa lucreze in invatamant de placere,, care nu au nevoie de bani, au vocatie dar… ierarhia clasica, comunista, este bine infipta in ministere si inspectorate, directori de scoala, secretare de scoala etc.
Nu te contrazic, doar ca eu am ramas placut surprinsa, nu ma asteptam sa fie atat de draguti. Sau poate aveam eu fata de tampita si le-a fost mila de mine? :))
Cunosc si eu cazuri de oameni tineri, bine pregatiti, care nu au loc in scolile noastre din cauza “comunistilor”.
1. Diferenta de zerouri care le intra lunar pe card. Fara intarziere- celor din aeroporturi
2. Majoritatea celor care lucreaza in aeroporturi sunt instruiti. Eu zbor la fiecare 2 luni,uneori mai des si pot sa spun ca in ceea ce ma priveste am dat si acolo peste sictiriti. Sunt si acolo mici grupulete care se hilizesc pe seama vreunui pasager. Ma refer la romania,
si probabil ca mai sunt si alte aspecte
Asta ar fi o explicatie buna. Diferenta de zerouri. :))
Ce sa mai vorbim de personalul din spitale? Uneori mi-e si rusine de asa-zisele mele colege…Dar mai sunt si oameni care iti alina suferinta si cu o vorba sau un zambet.Si neconditionat!
Norocul tau ca esti prietena mea, ca altfel te trimiteam la plimbare dupa ce am aflat ca lucrezi intr-un spital. :-P
Eu sunt exceptia care confirma regula:)
am senzatia ca nu ai zburat intern prin otopeni. sa vezi acolo flegme pe femeia care pastra ordinea sau dat de ochi peste cap la blonda care trebuia sa-mi valideze biletul, fiind in tranzit de afara spre timisoara. nu mi-a venit sa cred ca peste 5minute m-a pus sa repet poezia, doar pentru ca nu deschisese inca si brusc a avut o scapare de memorie. am zambit si am dat la spate, dar m-am simtit dureros de tare ca sunt in romania :(
Din Otopeni am plecat spre Italia, dar am fost bine tratata, chiar foarte bine, pot spune. Nu iti mai spun la Verona sau Bergamo, ce fel de functionari erau.
Prefer magazinele cu autoservire. Doar dacă nu se poate altfel, o rog pe vânzătoare să mă lase să mă decid. Unele înțeleg, altele mă fac să schimb magazinul. Am observat, în schimb, că mă agasează cele care se înșiră în fața produselor pentru a mă învăța ce anume doresc să cumpăr! Pe alea le ocolesc, sunt reprezentante ale unor firme și nu odată m-am răstit la ele. ;)
Evit in general magazinasele astea, dar se intampla sa intru pentru o apa minerala sau la noi la bloc cand raman fara praf de copt… Nu ma duc pana la supermarket pentru un nimic. Dar sunt agasante vanzatoarele care vin cu tot felul de intrebari sau sfaturi. :((
Mi-ai amintit de o faza. Trebuia sa cer niste informatii de la firma de gaz despre o chestie . Am mers acolo si am stat aproape o ora, am crezut ca o omor, sincer, pe aia. Vorbea la telefon, radea cu o colega, se mai uita la calculator. Noi,ca eram cu Ovidiu, am stat in picioare ca idiotii, o ora. Cand sa ne bage si pe noi in seama, ne zice sa nu mai stam ca are pauza de masa. I-am bagat o privire de killer, si a vazut ca suntem nervosi, a zis, mai veniti voi si gata, restul ce stau la rand sa plece. Adevarul e ca suntem niste marionete ale societatii. Suntem un singur cod, fara buletin si alte acte, contributii la stat, etc, nu te baga nimeni in seama. Suntem buni de plata si atat, ca daca ai muri de foame, nu s-ar interesa nimeni de tine. Bine ca putem plati taxe pentru curul lor. Pe banii tai, te umilesc altii.
Tot la firma de gaz am patit si eu acelasi lucru. Sunt femeile astea de o nesimtire…