Skip to main content

Omul se trage din maimuță?

S-a născut cu ochi mari, rotunzi, curioși. La scurt timp a început să vadă mai bine cu ei, să distingă chipul mamei, al tatălui, ba chiar și biberonul plin cu lapte. Cu toate astea, ea nu știa că este ea. Nu avea conștiința de sine. Mult timp s-a privit în oglindă și a încercat să găsească copilul ce se ascundea în spatele sticlei argintate, neștiind că ceea ce vedea era chiar chipul ei.

Pe la vreo zece ani, când deja știa bine cine este, a aflat că a trăit cândva pe pământ un bărbat pe nume Darwin, un îndrăzneț ce  avut curajul de a striga omului că se trage din maimuță. Fata cu ochii mari nu credea acest basm, deși era scris în cartea Originea speciilor. Maimuțele erau mai frumoase decât unii oameni, mai inteligente decât alții, mai jucăușe decât unii copii. Sigur, existau și asemănări între oameni și maimuțe, dar ele erau excepția care confirmă regula. Fata știa că nu există decât două posibilități: ori animalele, în glumă, s-au împreunat haotic, ori acel Domnul a creat omul așa cum a creat libelula, luând de la fiecare animal câte ceva.

Pentru a-i lămuri, o dată pentru totdeauna, pe toți cei care purtau războaie verbale între ei, încercând să se convingă unii pe alții că ”omul se trage din maimuță” sau că ”omul este creația Domnului”, fata cu ochi mari a compus un cântecel, pe care apoi l-a fredonat oriunde a mers… Era un cântec naiv, în care își striga convingerile…

Îngropat în corp de om,

Animalul n-are somn.

Cu trupul cam descărnat,

Își tot face vreun păcat.

Într-un dans cam funerar

Animalul cel avar,

Cu un giulgiu-acoperit

Parcă-i cerbul fraierit.

Chiar pe drumul mortuar

Zici că-i cuțu muschetar.

Bine-mbălsămat la cap,

Se comportă ca un țap

Și recită pe-un ton sumbru

Poezia despre zimbru.

Chiar de tace ca-n mormânt

Nu-l poți crede pe cuvânt.

Nu mănâncă putregai

D-aia-i mereu bucălai.

Cadaveric, câte unul,

Sigur n-a văzut săpunul.

Descompus în părți mărunte

Omul are frați, cu sute;

Frate îi cu animalul;

Și cu boul, și cu calul.

Prohod, moarte, fericire,

D-astea nu are el știre,

Când, împins de animal,

Omul e paranormal.

Spuneți voi, e omul, om,

Sau e animal și-n somn?

Aceasta s-a vrut a fi o duzină de cuvinte amuzantă, însă voi știți deja că în om zac multe animale și nu toate au umor. Pentru a vedea câți dintre colegii mei au reușit să scrie amuzant cu aceste cuvinte, cercetați tabelul psi.

34 thoughts to “Omul se trage din maimuță?”

  1. Indiferent de dileme postarea ta e senzaţională! Aşa, să ăi drumul spiritului creativ din tine, că începe sb-ul! Deşi văd că eşti în mare formă!

  2. Ca doar nu din papagali. Desi, uneori, are si astfel de apucaturi, mai ales prin breasla celor pusi ca reprezentanti ai poporului, adicatelea in politica. Interesante versurile, mi-au placut.

  3. As vrea sa va arat o poezie pe care cineva a postat-o pe facebook, ca raspuns la articolul meu. Dupa cum spunea persoana respectiva, poezia este scrisa, evident, de o maimuta. :))))

    Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,
    Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,
    A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
    Tot circulă o vorbă , deloc adevărată
    Că omul ar descinde din buna noastră rasă .
    Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !
    Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte
    Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
    Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
    Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
    Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
    Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
    văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
    Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
    Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
    E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
    Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
    Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .
    N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
    Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
    Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
    Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,
    Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
    În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
    Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
    Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . .
    Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat
    În obştea maimuţească vreun cocotier privat .
    Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,
    Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .
    În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,
    Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,
    Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,
    De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .
    Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,
    Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .
    Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt ,
    Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,
    Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,
    Nebuni după putere şi după bunăstare !
    De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,
    Contează doar averea şi înmulţirea ei .
    Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,
    O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .
    La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură
    Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .
    Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,
    N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .
    Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos :
    La noi nu se întâmplă război religios ,
    Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,
    Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,
    Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
    Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .
    E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI ,
    ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI !

Leave a Reply to Mitzaa Biciclista Cancel reply