Mustangul meu de ieri a trezit în sufletul Pandhorei o amintire amuzantă despre “calul lui Gheorghiţă”, iar cântecul din articolul ei mi-a readus în minte lacrimile care îmi năvăleau în ochi nestăvilite din cauza unei alte melodii. Omleta din oua de broasca testoasa…
Aveam vreo 4-5 anişori când ai mei au cumpărat un disc pentru pick-up cu cântece ale Angelei Similea. Acela a fost momentul în care m-am îndrăgostit de melodiile ei, deşi mare lucru nu înţelegeam din ele.
Ascultam la nesfârsit cântecul “Omleta din ouă de broască ţestoasă” şi plângeam de câte ori auzeam:
“Omleta din ouă de broască ţestoasă
E albă, înaltă şi foarte pufoasă,
Se bate c-o lingură suplă, dar groasă…”.
Nu cred că ştiam ce înseamnă omletă, sigur nu ştiam ce este o broască ţestoasă,
dar aflând că trebuie bătută cu o lingură groasă mă înduioşam de mila ei şi plângeam de sărea cămaşa de pe mine. :))
Copilăria este o perioadă magică în viața fiecărui individ, o epocă în care lumea pare a fi plină de mister și descoperiri neașteptate. Inocența copiilor este ca o comoară neprețuită, o comoară care strălucește în ochii lor curioși și plini de entuziasm. În această etapă a vieții, copiii nu doar explorează lumea fizică din jurul lor, ci și universul fascinant al limbajului.
Un aspect adorabil și, în același timp, amuzant al copilăriei este modul în care cei mici interpretează cuvintele. Cu mintea lor plină de imaginație și lipsită de constrângeri lingvistice, copiii adesea atribuie sensuri proprii cuvintelor pe care le aud. Este ca și cum ar construi un univers linguistic unic, colorat și plin de umor.
Pentru un copil, cuvintele devin povești minunate și aventuri captivante. Ei nu se limitează la înțelegerea strictă a termenilor, ci creează conexiuni amuzante și originale între cuvinte aparent neconectate. Această interpretare creativă și nevinovată a limbajului aduce un zâmbet pe fața adulților și le amintește de frumusețea și simplitatea copilăriei.
De multe ori, copiii confundă cuvintele sau le distorsionează în moduri delicioase. Fie că este vorba despre o întrebare aparent simplă, care ascunde o curiozitate imensă, sau despre un joc de cuvinte neașteptat, copiii aduc o prospețime și o spontaneitate în comunicare pe care adulții o pot găsi adesea revigorantă.
Inocența copiilor în fața limbajului este un răspuns la complexitatea vieții de zi cu zi. Ei își formează propriile sensuri pentru cuvinte și expresii, uneori amuzante, alteori surprinzătoare, dar întotdeauna pline de căldură și autenticitate. Această interpretare neconvențională a cuvintelor reamintește adulților că lumea poate fi privită într-un mod mai simplu și că fiecare cuvânt are potențialul de a fi o poveste fascinantă sau chiar un secret magazinat în mintea unui copil.
Așadar, să ne amintim să privim lumea prin ochii copiilor, să ne bucurăm de spontaneitatea lor și să apreciem frumusețea nevinovată a limbajului lor unic. Copilăria este o comoară efemeră, iar interpretarea lor originală a cuvintelor aduce o lumină specială în călătoria noastră pe acest tărâm al descoperirii și al jocului cuvintelor.
uu.. ti-a aus la inima :))
ajuns*
:)) Duminica placuta sa ai!
Interesante versuri:-?…:))
Destul de ciudate, mai ales pentru un copil de 4 ani. :))
:)))) Si eu eram indragostit de melodia cu ouale testoasei :)))
Dar erai barbat puternic de mic si nu plangeai, nu? :))
:)))
ooo…esti adorabila si crede-ma,te inteleg perfect :))
Sunt convinsa ca intelegi, si eu te-am inteles cand ai povestit de garofita. Imediat mi-am adus aminte de omleta batuta. :))
Numai gandul la bataie te induiosa :)) ce dragut!
Am fost un copil sensibil. :))
ha,ha,ha….copii au reactii neasteptate…mie imi sunt dragi atunci cand trag ei niste concluzii de te doare capul…si din aproape in aproape, daca ai rabdare, iti dezvalui misterul…sunt deliciosi.. :))
Venea si Ionut al meu cu niste teorii de ramaneam cu gura cascata. :))
Sunt adorabili cand sunt mici.
*dezvaluie…scuze…
:)) Foarte dragut! Nu m-am gandit niciodata asa, nu stiu de ce. Sau poate pentru ca eram topita dupa omleta de mica si stand pe langa mama prin bucatarie de cand ma stiu, pentru mine era clar ca ouale nu sufereau :))
Dar marturisesc ca si pe mine ma intrigau versurile cantecului. Pentru ca imi trezeau o foarte mare dilema: cum sa fie lingura aia si supla si groasa in acelasi timp??? Era un nonsens! :))
Credeam ca melodia s-a pierdut in negura vremii, dar descopar cu placere ca suntem cativa care o pastreaza in memorie.
Era prea greu pentru mine, la 4-5 ani, sa imi dau seama de absurditatea versurilor. :))
….la aproape un an,iata alt comentariu. Mai,Vienela, am auzit eu multe,dar asta cu omleta,care nu avea definitie in capsorul tau de atunci,plus lacrimi=deliciul meu