Mustangul meu de ieri a trezit în sufletul Pandhorei o amintire amuzantă despre “calul lui Gheorghiţă”, iar cântecul din articolul ei mi-a readus în minte lacrimile care îmi năvăleau în ochi nestăvilite din cauza unei alte melodii. Omleta din oua de broasca testoasa…

Aveam vreo 4-5 anişori când ai mei au cumpărat un disc pentru pick-up cu cântece ale Angelei Similea. Acela a fost momentul în care m-am îndrăgostit de melodiile ei, deşi mare lucru nu înţelegeam din ele.

Ascultam la nesfârsit cântecul “Omleta din ouă de broască ţestoasă” şi plângeam de câte ori auzeam:

“Omleta din ouă de broască ţestoasă
E albă, înaltă şi foarte pufoasă,
Se bate c-o lingură suplă, dar groasă…”.

Nu cred că ştiam ce înseamnă omletă, sigur nu ştiam ce este o broască ţestoasă,

dar aflând că trebuie bătută cu o lingură groasă mă înduioşam de mila ei şi plângeam de sărea cămaşa de pe mine. :))