Omul dispune de avalanşe de cuvinte,
pe care le eliberează din vârf de munte şi care adună în drumul lor alte şi alte cuvinte. Omul are nevoie de exemplificări pentru fiecare idee în parte, pentru a vedea tabloul complet, pentru a avea o imagine de ansamblu.
El, omul, s-a bucurat că geometria a oferit atâtea nume şi a jonglat cu ele, pictând din cuvinte privelişti clare, care s-au împământenit şi care astăzi ne permit să desenăm pe pânze diferite imagini identice. Cine nu a auzit de cap pătrat, de femeie rotundă, de a pune punctul pe i, de chip oval, de cerc vicios, de triunghi conjugal, de sferă de influenţă, de păstrarea liniei de mijloc şi cine nu le ştie semnificaţia?
Cuvintele ne sunt jucării, cu ele imaginăm lumi inexistente si nu doar online, de multe ori din dorinţa de a avea un refugiu într-un loc mai bun, cu ele descriem lumea reală, aşa cum o percepe fiecare dintre noi, cu ele lovim acolo unde doare cel mai tare şi tot cu ele aducem alinare în clipele în care suntem buni sau doar vrem să ne pozitionăm în sfere înalte de bunătate şi smerenie (după cum îmi spunea o persoană care a găsit uşa blogului închisă). Cuvintele ne sunt sclavi sau stăpâni, umblă în libertate sau rămân într-un prizonierat obscur, în funcţie de imaginaţie, de cultură, de inteligenţă.
Sună atât de bine minciuna cu românul s-a născut poet, însă în clipele noastre de sinceritate maximă realizăm că nu întotdeauna este uşor să aşternem pe foaie cuvintele, în aşa fel încât să dăm formă unui nou Luceafăr. Ştim că de cele mai multe ori cuvintele vedetă, frumoasele, deosebitele, rămân lipite de mătasea rece a jobenului, refuzând să iasă la iveală. Poate consideră că nu a sosit încă momentul în care să le merităm. Poate nu îndrăznim încă să le scoatem la lumină (Rudolph, mă auzi?), arătându-le tiparul. Poate că nici timpul, tot mai comprimat în acest secol nebun, nu ne permite să ne concentrăm pe cuvintele vedetă, să le îngemănăm aşa cum le avem în gând.
Norocoşii pământului au găsit formula magică, cea care adună laolaltă cuvintele vedetă, dând formă şi culoare materiei, însufleţind tablourile, trezind totul la viaţă, trezind umanul din noi. Ei, norocoşii, şi-au văzut gândurile aşternute pe foaie şi ne aşteptă pe noi să ne bucurăm de lumile pe care le-au creat cu sudoarea frunţii. Doar astăzi, 27.06.2013, Editura ALL ne oferă la jumătate de preţ o mică parte din comorile adunate în cuvinte, în cărţi scrise cu migală şi dragoste.
PS: Acest articol este un omagiu adus cutezătorilor, oamenilor care au îndrăznit să viseze în cuvinte alese, pentru ca noi să ne bucurăm de ele, să învăţăm şi să avem un refugiu pentru zilele grele.
ştii ce mă întreb? uite, de pildă … eminescu. cât era în viaţă a fost cunoscut ca ziarist, nicidecum ca poet. era oare apreciat la justa lui valoare? dacă da, atunci de ce a fost închis la nebuni?
frumoasă recomandarea ta… poate că românul nu s-a născut neapărat poet, însă şi animalele au graiul lor, să ştii. :)
dar totusi oamenii nu erau inchisi la nebuni in sec 19 la vremea lui M Eminescu, in Romania, din cauza ca nu li se recunostea valoarea…desi nu ma pot lauda ca am cunostinte detaliate despre dezvoltarea sistemului de sanatate din Romania, inclusiv a celei mintale, din cate am auzit eu asa din mass-media generala, inclusiv Internet, abuzurile din psihiatrie detipul celor de nerecunoastere a valorii omului au fost in general atribuite sistemului de sanatate mintala din secolul 20, nu cel al secolului 19, desi se pare ca si in sec 19 au existat instante de internari psihiatrice abuzive insa nu legate de valoarea omului ci mai mult legate de valorile concrete de proprietati sau averi pe care le detineau si pe care rudele doreau sa puna mana, dar asta mai mult in tarile cu oameni mai bogati decat in Romania. ca au putut exista uneori neclaritati diagnostice si de ex unii or fi fost internati la psihiatrie in loc sa fie internati la neurologie, neurochirurgie, medicina interna, endocrinologie, nefrologie, chirurgie toracica, sau la boli infectioase…asta, ma rog, tine si de dezvoltarea tehnologiei de investigatii, si de expertiza timpurilor respective, si de nr de paturi ale acelor diverse departamente din spitale, mai tine si de faptul ca inca destule spitale functionau in acceptiunea lor UE initiala de case de tip azil pt cei fara adapost care nu erau in stare sa see hraneasca si sa se adaposteasca singuri, (deoarece spitalele cu rol de spital propriu zis asa doar de diagnostic si tratament astea nu au existat la inceputuri decat in Persia, ca in UE nu era nici medicina asa de dezvoltata plus se punea mai mult accent pe interventie sociala la inceputurile spitalelor in UE, unde functia medicala a fost adaugata acestor spitale mult mai tarziu decat in Persia unde fusesera spitale propriu-zise asa cum le stim noi azi inca de la inceput, si in UE a existat o perioada de tranzitie care imbina ambele functii care a durat chiar pana destul de aproape de vremurile noastre)
PSc and vorbeam de spitalele din UE vs Persia vorbeam de spitalul general, care poate avea mai multe departamente specializate, (inclusiv la un moment dat si psihiatrie, fie intr-un corp de cladire separat in caz ca contribuabilii aveau chiar atatia bani de oferit, fie in acelasi corp de cladire cu spitalul general in functie si de personal, etc), deci nu ma refeream in mod particular de spitalele de psihiatrie, ca astea zau au aparut chiar tarziu relativ la spitalele generale, plus asa per total istoria psihiatriei e relativ scurta, si in general psihiatria e un fel de specialitate din asta buna mai mult pt perioade de tranzitie oricum, de aia probabil a si aparut asa mai mult atunci cand a fost tranzitia aia in UE cu spitalele alea care erau si azil si spital, pt ca nu se puteau pune de acord managerii de spitale si s-au stresat atat de rau cu problema finantarii serviciilor medicale in UE, (o problema inca presanta de fapt si acuma), ca le-au trebuit niste psihiatri sa ii ajute sa nu mai fie asa de stresati
Cei care cuteaza sunt adesea asupru pedepsiti. E legea crunta a naturii inegale.
Nu intotdeauna ne este usor sa asternem cuvinte…
Hm, as spune chiar ca rare sunt momentele in care se astern cu usurinta.
Îi salut şi eu pe cei care ne-au făcut viaţa mai frumoasă!
“Sună atât de bine minciuna cu românul s-a născut poet”… nu sunt de acord cu tine! Cred că mai degrabă replica lui Alecsandri se îndrepta către spiritualitatea satului românesc. Poetul Alecsandri a fost şi un mare culegător de folclor, de poezii populare, de aici şi celebra replică. Doina era cea mai frumoasă formă de exprimare în versuri a tăranului român. Acolo unde se mai găseşte spirit şi alean, acolo se găseşte şi poezie!!!
Frumos omagiu, utile informații. Mulțumesc! :)
P.S. Limbajul animalelor e prima formă de poezie, nu crezi? :)
Hmmm… motanul meu nu prea suna poetic :D
asta e probabil din cauza ta, ca nu ai reusit sa intri mai adanc in contact cu partea ta sufleteasca feminina, (desi e si din vina mea din cauza ca nu am propus inca acea leapsa educativa si de cercetare de exersat dezvoltarea creativitatii prin contactarea mai apropiata a partii de suflet feminin la barbati si invers la femei, plus ca voiam sa verific daca asa ceva poate fi adevarat sau e doar un zvon sau o coincidenta nerelatata cauzal care depinde doar asa de inclinatia naturala a cuiva de a fi creativ indiferent de daca e introspectiv in mod oarecum pseudo-jungian sau pseudo-cvasi-oriental sau nu, in acceptiunea orientalismului inteles prin ochi de europeean de sf sec 19- inc sec 20 sau in acceptiunea jungianismului inteles prin ochi euroatlantici de al 3-lea sfert al sec 20), si zic asta tocmai pt ca am citit in mass media ca dl Karl Lagerfeld, care precis ca e in contact mai mare decat noi toti cu partea lui de suflet feminin, nu pt ca e gay ci pt ca este un artist talentat, are o relatie cu totul speciala cu pisica lui Choupette, despre care a declarat public ca o iubeste ff tare si chiar are o comunicare ff apropiata cvasi-conjugala cu ea…deci daca ai fi si tu asa mai ca dl Lagerfeld, sau macar daca ai face leapsa mea, este posibil, (desi nu cert, insa asta ramane de vazut), sa poti si tu sa comunici mai liric artistic cu motanul tau
PS nu am conceput inca leapsa, incerc sa alcatuiesc o varianta mai simpla astfel incat sa o pot rezolva si eu, ca am mai patit-o cand am propus lepse cu care am ajuns sa ma chinui pt ca erau prea dificile pt mine
De multe ori, în minte, îmi vine acel gând care trece sigur pe la toţi, că nimic nou nu se mai poate spune, că totul a fost inventat deja, şi că nu ne mai rămâne decât să ţesem frumos cu cele ştiute; ca măcar unul dintre noi să răsară cu ceva preţios, şi să se alăture lanţului zămislit în timpuri. Să fii za în acest lanţ e, cum spuneai tu, un mare noroc. Iar eu respect din suflet munca şi norocul lor. Doar că, mi-a mai fost dat să citesc şi cuvinte ale multor oameni, care nu au avut norocul de a fi publicaţi. Şi pe aceştia îi îmbrăţişez cu admiraţie. Aşa cum o fac si cu tine, Vienela!
Bine,bine. De acord cu tot ce scrii in acest articol. Multumesc de pontul cu editura All.
Intrebarea mea este:
De ce jobenul tau functioneaza asa de bine???
Fiecare e poet, numai ca nu toti stralucesc. Trebuie sa gasim echilibrul intre cuvinte, iar aici e munca cea mai grea si, de cele mai multe ori, ne dam batuti!
“Cuvintele ne sunt sclavi sau stăpâni, umblă în libertate sau rămân într-un prizonierat obscur, în funcţie de imaginaţie, de cultură, de inteligenţă”.
Ce frumos spus. As mai adauga ca ele, cuvintele ne pot aduce norocul sau ni-l pot alunga, ne pot darui succesul sau dimpotriva.
Vienela draga, ma bucur ca am revenit, imi era dor de cuvintele tale, pe care le ai tot timpul la tine.
Seara frumoasa!
Mie imi place ca bloggerul Vienela ne prezinta un punct de vedere atat de optimist, desi cred ca e usor de exagerat de optimist, in legatura cu abilitatile altora de a se exprima in cuvinte in mod literar inalt calitativ, atat informativ, cat si larg educativ, cat si placut ! Cred ca perspectiva ei este chiar sincer exagerat de optimista din cauza ca ea are un talent nativ autentic pt a se exprima in acest fel in scris, la un nivel devenit aproape ingemanat cu firea ei personala, (de vreme ce e nativ), desi acest lucru poate prezenta un oarecare risc similar cu un defectt profesional la un moment dat. De ex, si eu am o inclinatie catre activitatile de functionar birocrat, si am remarcat ca uneori fac greseala de a-mi imagina ca si majoritatea altor semeni oameni au aceasta inclinatie, plus dezvoltata chiar si mai bine decat mine, pe cand in realitate nu prea cred ca e asa, existand atatea exemple de oameni chiar ff admirabil de capabili asa per total, insa carora nu le plac absolut de loc activitatile birocratice, si nici nu prea au de gand sa isi dezvolte vreo abilitate in acest sens, ba pot chiar milita impotriva acestor tendinte, de ex scriitorii profesionisti Kafka, Orwell, sau bloggerul Decenu.
Adevarat ca nu tot romanul s-a nascut poet. Eu sunt unul dintre cei nenascuti poeti :)
E buna promotia/oferta aceasta…numai ca atat de putin timp am ca si gratis de-ar fi n-as avea timp de ele, din pacate. :(