Oare a fost un simplu vis sau a fost aievea?

Oare a fost un simplu vis sau a fost aievea? Te-am visat așa cum visez eu uneori, când totul pare atât de real. Florile au miros în visul meu. Cerul e bleu senin, apele învolburate, iar brațele tale fierbinți și puternice. Mângâierile îți sunt tandre. Totul în jur e cald și bun. E atât de multă fericire în visul meu!

Te-am visat venind spre mine. Înalt, cu ochi frumoși, zâmbind cald și un pic ironic. Ți-am simțit parfumul și m-am făcut mică în brațele tale. Am ținut ochii strânși, să nu dispari, și ți-am șoptit o mie de nimicuri. Tu m-ai mângâiat și mi-ai șoptit alte o mie de nimicuri. Era ca în poveștile de dragoste din cărțile cu care mă hrăneam în adolescență.

Îți aduci aminte când, tineri adulți fiind, râdeam de visurile siropoase ale eroinelor din romanele clasice? De ce oare toate acele scene mi se întorc în minte acum, făcându-mă să nu îmi dau seama dacă între noi totul a fost real sau am trăit un vis fără început și fără de sfârșit? Râzi? Haide să râdem împreună!

Să rescriem povestea fără să mai încrucișăm cuvinte

Să le aruncăm pe toate, bune sau rele, câte au fost, în jobenul fermecat al cuvintelor alese. Apoi să le-azvârlim, în vis, spre curcubeu. Să le lăsăm să cadă peste pământul înverzit. Nu trebuie să le citim. Propun să le donăm celor ce caută iubirea în cărți. Să-i urmărim din vis, ca să aflăm cum știu alții să gestioneze crize și să îndulcească situații.

Mi-aș dori, mai mult ca oricând, ca visul să fie aievea. Să putem râde împreună de închipuirile romantice. Tolăniți pe canapele moi, într-un decor de vis, să bem vodcă cu cola și să fumăm până ascundem în ceață tot ce-i urât, tot ce-i murdar, tot ce rămâne când iubirea se destramă.

Oare a fost un simplu vis sau a fost aievea?

Știu că am visat

E dimineață. M-am trezit. Încă îți mai simt greutatea pe piele, ca o amintire. Oare a fost un simplu vis sau a fost aievea? Ai existat vreodată aievea? Sau doar te-am visat? Ți-a plăcut vreodată să bei vodca cu cola? A fost un vis ca o amintire…