Zilele astea, pentru ca nu m-am simtit fizic prea bine, am ales sa lenevesc pe canapea cu o carte in mana. Si ce carte poate fi mai potrivita pentru un om ca mine, daca nu una scrisa de Robin Hobb? Iubesc fiecare cuvant din ceea ce scrie si ma regasesc in unele paragrafe. In plus, uneori reuseste, cu doar cateva cuvinte, sa imi starneasca imaginatia si sa ma faca sa visez frumos, atat de frumos incat parca nu as vrea sa ma reintorc in lumea reala.
Aseara, ajunsa la primul volum din Destinul bufonului, am gasit un paragraf care mi s-a parut ca trebuie salvat pe blog. Cand am vrut sa indoi pagina, ca sa stiu exact unde il regasesc, am descoperit sa pagina fusese deja indoita candva, semn ca ma lovise si altadata la fel de tare ideea. Probabil citatul acesta deja exista pe undeva, pe unul dintre blogurile mele, insa imi este lene sa il caut si oricum prefer sa il am in doua exemplare.
“Oamenii nu se tem de nici un rival. Ati uitat cum e cand imparti lumea cu niste creaturi pline de o superioritate la fel de aroganta ca a voastra. Credeti ca puteti aranja totul dupa bunul plac. Faceti harti, trageti pe ele linii si pretindeti ca pamantul va apartine pur si simplu pentru ca sunteti in stare sa-l desenati. Insemnati plantele care cresc intr-un loc si animalele care il cutreiera, ca sa se stie ca sunt ale voastre, si spuneti ca aveti dreptul sa faceti ce vreti nu doar cu ceea ce vietuieste acolo azi, ci si cu ceea ce ar putea vietui maine. Pe urma, ingamfati si agresivi, starniti razboaie si va macelariti intre voi ca sa va aparati liniile pe care vi le-ati imaginat pe fata lumii.”
