Skip to main content

Oameni de zăpadă mobili şi imobili

Ninsoarea din acea zi îi transformase pe oameni în oameni de zăpadă mobili ce îşi căutau locul potrivit. Sub lumina felinarelor se putea observa că  unii aveau morcovul în cur, iar altora li se spărgeau oalele în cap. Pe la colţuri se şoptea că dreptatea umblă, de când e lumea, cu capul spart. Ştiţi voi, copii, cine stă la colţ? Cel pedepsit, cel temător, cel ostracizat, cel mult prea modest şi cel nepăsător… Restul oamenilor de zăpadă pot fi văzuţi, ţepeni precum morcovul îngheţat, sub lumina galbenă a felinarului, unde cred ei că vor putea prinde şi o rază de căldură.

Nici oamenii de zăpadă mobili, aşezaţi la colţ, nici cei imobili,  plantaţi sub felinare, nu îşi aminteau că minciuna are picioare scurte, nu îşi dădeau seama încă de importanţa mişcărilor de rotaţie şi de revoluţie, nu vedeau întreg ansamblul de rotiţe şi nu conştientizau faptul că noaptea, oricât ar fi de lungă pe timpul iernii, tot se sfârşeşte la un moment dat. Îi aştepta o surpriză de proporţii uriaşe: pe timpul zilei felinarele se sting (lumina costă, căldura costă…), iar soarele răsare blând şi strălucitor, dezgheţând morcovi înfipţi în cur, vindecând capete sparte şi luminând colţuri ascunse.

oameni de zapada

Pentru cei care au deschis televizorul mai târziu vreau să precizez că ideea de a scrie scurte poveşti după o imagine mi-a dat-o Redsky în data de 16 august 2012, după cum spuneam şi aici.

Pentru cei care citesc nu doar ce le convine, ci tot ceea ce scriu, precizez că dintre cele trei articole participante la joc am ales postarea almei şi, implicit, o imagine de pe blogul ei pentru următoarea poveste (mai ales că această imagine a venit cu o provocare interesantă – timpul s-a scurs, dar asta nu m-a împiedicat să răspund).

Iată articolele participante la jocul meu:

Nu vreau aur

Orbită

În nuanţe de alb-albastru…

 Dacă doriţi să vă jucaţi alături de mine, vă aştept până pe data de 26 decembrie cu poveşti inspirate de fotografia oamenilor de zăpadă (lucraţi cu pricepere de alma). 

Comments
  • vavaly December 19, 2014 at 12:00 pm

    si eu unde am fost de n am participat? da, stiu , ratacita printre cartoane si decoratiuni de craciun :). lasa ca recueprez. frumoasa poveste ai tesut aici. fascinanti oamenii astia, aparent de zapada…

    • Vienela December 27, 2014 at 8:31 am

      Te-ai bagat adanc in casute cartonate… Dar inca mai ai timp sa ne vorbesti despre oamenii tai de zapada, asa cum ii vezi cand ramai singura sau cand privesti in viitor (trecut)… 😛

  • anitzei-blog December 19, 2014 at 12:35 pm

    Ca să ( te ) țopăi cu pricepere de alma, tre” să ai mintea ei pusă pe sfori, pe care să o miște pământul, când scârțâie din țâțâni!
    Apropo, am niște imagini aduse de elfi si niște muzică și niște altele, de toată cinstea! Nu le știu trimite că n-am adresele voastre de mail. Aș vrea, prin tine, să ajungă la toate coțofenele care mi-au împrăștiat slovele pe blog, de nu mai au nicio noimă. Poți? Plătesc cu o carboavă!

    • Vienela December 27, 2014 at 8:37 am

      Prea putini pot topai alaturi de alma. Toti ceilalti nu fac decat sa ii imite dansul, unii in intuneric, altii mai spre lumina reflectoarelor, unii tresarind la fiecare litera, altii convinsi ca omul lor de zapada seamana cu ai ei… 😉
      Dragul meu, adresa de mail e la vedere, trebuie doar sa dai deoparte perdeluta din “about”. Sau sa ai rabdare pana cand raspund (atat de greu imi este uneori…): sas.vienela@yahoo.com.

  • Andra December 21, 2014 at 9:15 pm

    Imi aduc aminte cu drag de vremurile cand construiam oameni de zapada din zapada adevarata.

    • Vienela December 27, 2014 at 8:37 am

      Uite ca cineva se indura de noi si ne ofera iar ocazia de a ne juca in zapada. Pe la Ploiesti ninge incetinel… 😉

  • Dragomir Cristina December 22, 2014 at 2:23 pm

    cat seamana oamenii astia de zapada cu noi, oamenii “normali”! :O

    • Vienela December 27, 2014 at 8:38 am

      Asta era si ideea, sa ii fac sa semene, sa ne recunoastem in ei si sa vedem daca ne place ceea ce vedem…

  • Javra December 22, 2014 at 3:12 pm

    Nimeni n-a reuşit să determine cititorii să-i citească întreaga operă, din păcate. Aceeaşi neîmplinire o trăim mai mulţi dintre noi. Problema e că cititorii nici nu ştiu ce pierd având acest comportament scandalos… 🙂

    • Vienela December 27, 2014 at 8:41 am

      😀 Lasa, ca ne vor citi postum si ne vor regreta, stiind ca din amaraciune au iesit capodopere… :))))

  • […] Provocarea a venit de la Vienela. […]

  • Adriana December 27, 2014 at 4:20 pm

    …ce puşi pe joacă sunteţi! Acum vin de la Rudia, care m-a lăsat mască.SPOR LA JOACĂ ŞI SCRIS…tuturor…

    • Vienela December 28, 2014 at 7:55 am

      Eh, eu m-as juca si astazi, insa nu prea am cu cine. Toata lumea e cuprinsa de febra sarbatorilor, motiv pentru care profit si ma odihnesc… :))
      Sarbatori senine iti doresc, Adriana!

  • Alma Nahe January 8, 2015 at 8:38 am

    O să fac un concurs de țopăituri, gata, m-am decis! 🙂 Și fac și două Secțiuni, dacă e nevoie:
    Țopăituri scrise și Țopăituri nescrise.
    Am simțit și încă simt nevoia de o pauză. Ca să nu uit să vin să comentez aici, am lăsat deschisă pagina vreo două săptămâni pe tabletă. Nu că aș rupe pauza, dar aș deschide și alte ferestre și am nevoie de spațiu…să depozitez niște morcovi mai vechi.
    2015 ăsta a venit fără chef de scris, dar cu chef de citit…mai mult decât obișnuințele. Mă tem că lumea oamenilor de zăpadă nu se lasă cu o topire încă, că dezghețul nu o să vină prea curând și cam atât despre mine.
    Că n-am apucat să-ți fac vreo urare pe 2015, nu e bai, căci gândurile sunt cele care ajung la destinație mai repede, fiindcă-s mai ușoare decât cuvintele. Chiar dacă neștiute…totuși, o urare o să-ți las sau o urmă:
    2015 cu spor!

    • Vienela January 11, 2015 at 7:46 am

      Voi fi prima care se va inscrie! Eu topai de fericire, topai la nervi, topai cand imi vine sa fac 3,14-3,14… :)))
      Ha, ha, deci nu sunt singura care tine deschise blogurile, sperand sa le vina vremea… 🙂
      Atat de mult mi-as dori sa poti aduna de undeva si chef de scris! O penita ca a ta nu are voie sa taca sau sa ia pauze atat de lungi!
      Iti multumesc pentru urari si ti le intorc din toata inima, alma mea!

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.