Pe Mihaela am cunoscut-o acum 5 ani, la ziua unei prietene. Îmi dădea impresia că este genul de fată care vrea cu tot dinadinsul să atragă atenţia asupra ei. Vorbea tare, încercând să acopere toate celelalte voci, chiar şi când nu avea nimic de spus. Se îmbrăcase în culori aprinse, menite să o scoată în evidenţă, se machiase strident, cel puţin după standardele mele.

Mă uitam cu un pic de aversiune, crezând că nu m-aş putea apropia niciodată de o fată ca ea. Diferenţa dintre noi părea prea mare, cel puţin la prima vedere. Uitasem complet că o persoană nu trebuie judecată de la prima întâlnire, că aparenţele înşeală de multe ori.

Când ne-am reîntâlnit, aproape că nu am recunoscut-o. Era îmbrăcată într-o fustă elegantă, purta un sacou negru şi era foarte puţin machiată, aproape insesizabil. Nu avea prea multe bijuterii, dar toate erau de bun gust şi drăguţe, potrivite pentru cei 25 de ani ai săi. Nedumerirea mea era totală.

Încet, încet, am aflat că la acea petrecere a vrut doar să îl şocheze pe băiatul de care tocmai se despărţise. A cerut de la prietene haine ciudate, s-a machiat cât a putut de colorat şi a făcut tot ce a putut pentru a-i arăta băiatului cum se poartă fetele din categoria în care o băgase, jignind-o peste măsură.

Îmi povestea amuzată cum iubitul ei a căutat-o a doua zi, de câte ori şi-a cerut mii de scuze pentru vorba urâtă pe care i-a spus-o la nervi. Era fericită că se împăcaseră, că el nu a avut nevoie de mult timp pentru a înţelege mesajul transmis în timpul acelei petreceri. La scurt timp s-au şi căsătorit, iar acum sunt fericiţii părinţi ai unei fetiţe de doi anişori.

Trecând ieri prin Câmpina, mi-am amintit de ei şi i-am sunat să aflu ce mai fac. Tocmai găsiseră pe internet nişte anunturi gratuite şi se întrebau dacă să cumpere sau nu terenul din Telega, pentru livada plină de pomi fructiferi văzută în fotografie. Vor să pornească o mică afacere cu produse homemade, exact cum am văzut ieri la Brebu. Fetiţa lor este o dulceaţă, mi-au trimis poze cu ea. Erau mândri şi fericiţi.

Ce vreau eu să subliniez este faptul că o vorbă în vânt, aruncată la nervi, poate distruge din faşă un posibil viitor frumos.