Skip to main content

O vorbă spusă la nervi

Pe Mihaela am cunoscut-o acum 5 ani, la ziua unei prietene. Îmi dădea impresia că este genul de fată care vrea cu tot dinadinsul să atragă atenţia asupra ei. Vorbea tare, încercând să acopere toate celelalte voci, chiar şi când nu avea nimic de spus. Se îmbrăcase în culori aprinse, menite să o scoată în evidenţă, se machiase strident, cel puţin după standardele mele.

Mă uitam cu un pic de aversiune, crezând că nu m-aş putea apropia niciodată de o fată ca ea. Diferenţa dintre noi părea prea mare, cel puţin la prima vedere. Uitasem complet că o persoană nu trebuie judecată de la prima întâlnire, că aparenţele înşeală de multe ori.

Când ne-am reîntâlnit, aproape că nu am recunoscut-o. Era îmbrăcată într-o fustă elegantă, purta un sacou negru şi era foarte puţin machiată, aproape insesizabil. Nu avea prea multe bijuterii, dar toate erau de bun gust şi drăguţe, potrivite pentru cei 25 de ani ai săi. Nedumerirea mea era totală.

Încet, încet, am aflat că la acea petrecere a vrut doar să îl şocheze pe băiatul de care tocmai se despărţise. A cerut de la prietene haine ciudate, s-a machiat cât a putut de colorat şi a făcut tot ce a putut pentru a-i arăta băiatului cum se poartă fetele din categoria în care o băgase, jignind-o peste măsură.

Îmi povestea amuzată cum iubitul ei a căutat-o a doua zi, de câte ori şi-a cerut mii de scuze pentru vorba urâtă pe care i-a spus-o la nervi. Era fericită că se împăcaseră, că el nu a avut nevoie de mult timp pentru a înţelege mesajul transmis în timpul acelei petreceri. La scurt timp s-au şi căsătorit, iar acum sunt fericiţii părinţi ai unei fetiţe de doi anişori.

Trecând ieri prin Câmpina, mi-am amintit de ei şi i-am sunat să aflu ce mai fac. Tocmai găsiseră pe internet nişte anunturi gratuite şi se întrebau dacă să cumpere sau nu terenul din Telega, pentru livada plină de pomi fructiferi văzută în fotografie. Vor să pornească o mică afacere cu produse homemade, exact cum am văzut ieri la Brebu. Fetiţa lor este o dulceaţă, mi-au trimis poze cu ea. Erau mândri şi fericiţi.

Ce vreau eu să subliniez este faptul că o vorbă în vânt, aruncată la nervi, poate distruge din faşă un posibil viitor frumos.

19 thoughts to “O vorbă spusă la nervi”

  1. Am învăţat şi eu de curând că e mai simplu să-i demonstrezi omului că a greşit, decât să încerci să-i explici. Faptele reuşesc să impresioneze mai mult decât vorbele. Bravo Mihaelei!

  2. Eu cred ca toti gresim, suntem oameni si pana la urma si eu am aruncat vorbe nepotrivite :))) dar dupa am realizat ca am gresit si mi-am cerut scuze. Problema insa de multe ori este la persoana jignita, cand il tine pe nu in brate, degeaba! :))

  3. Mi se pare ca in cazul de fata se potriveste foarte bine zicala “aparentele inseala”. Asta legat de judecata ta oarecum pripita. Si ni se intampla tuturor, chiar foarte des. Cat despre cei doi indragostiti si lectia fetei, se pare ca ea il cunoastea perfect pe el si a stiut exact cum sa procedeze.

  4. Pai norocul a fost ca tipul ala a fost indeajuns de inteligent si de interesat in comportamentul Mihaelei ca a putut intelege aluzia, ca zau daca era unul mai mototol (ca de genul meu) care nu pricepe mai nimic daca e comunicat asa aluziv, ci trebuie sa i se spuna concret in fata, sau daca nu era atent la comportamentul ei, deci deja nu-i mai pasa de ea, zau daca isi cerea iertare pana la urma si atunci acea relatie nu avea cum sa mearga mai departe. Deci acel comportament oarecum mai aparte, mai iesit din tipicul obisnuit al Mihaelei a folosit si ca un fel de test, desi poate ca Mihaele nu l-a efectuat chiar expres constient atunci ca “test”, ci mai mult la nervi, dar uite ca baiatul respectiv a inteles, era si el inca atent la ea, adica indeajuns de atent incat sa ii pese ce fel de comportament are ea, deci in concluzie era un baiat cu care merita sa se impace, de aia a si iesit cu Happy end ! Ar fi bine sa se intample asa in majoritatea cazurilor in care persoanele de sex feminin tind sa comunice uneori sau chiar adeseori in mod indirect si/sau aluziv cu persoanele de sex masculin, insa eu personal sunt deosebit de sceptic ca asa ceva ar merge ff des in real life.

  5. Se spune ca la nervi spui adevarul, dar eu nu consider asta…la nervi vrei doar sa ataci persoana repectiva…iar eu personal cand ma enervez nu mai gandesc inainte sa spun ceva…primul lucru negativ si ascutit care imi vine in minte il spun fara sa’l prelucrez…fara sa realizez daca are sau nu sens:))

  6. Foarte inspirată atitudinea Mihaelei! :) Părerea mea este că o vorbă aruncată la nervi poate să producă anumite suferințe, dar nu are cum să strice ceva ce a fost clădit în timp…

  7. Real sau nu, cred ca asa a fost sa fie…
    Nu fiindca ea a facut ce-a facut. Pentru ca, de fapt, chestia aia, in mod normal, n-ar fi facut decat sa indeparteze si mai mult pe orice baiat/barbat. Stiu ce spun. Barbatii nu sunt atat de subtili…decat in cazuri exceptionale. Sa fi fost tocmai el exceptia? ;) :)

    1. Ai dreptate! Pentru mine genul de comportament ar fi fost o confirmare ca am dreptate. Chiar nu m-ar fi convins de contrariul. Dar chiar deloc. As fi fost mandru ca am scapat de parasuta din timp. Chiar daca mi-ar fi marturisit dupa aia motivul pentru care a facut-o tot i-as fi dat papucii din urmatoarele motive:
      1) faptul ca a putut mima asa convingator e ingrijorator :P
      2) nu as fi putut uitacat de dizgratioasa a fost. Si jena aia ..de jena ei n-as uita-o prea usor
      3) M-as gandi ca tare proasta si ne-empatica mai e sa vina cu asa solutie cu mine (adica sa se arate dizgratioasa si mujica). Chiar nu ma cunoaste de loc..deci stop.

  8. Eu-s convins ca daca si-a scapat vreodata genul ala de vorba la nervi o va mai face si pe viitor. Cand va fi el sigur ca nu o sa plece si nici nu o sa mai faca figuri. Adica dupa inca vreun copil. Un badaran, badaran ramane. Si nervi va mai avea…

Leave a Reply