Sunt cinci. Toate grăsuţe, cu ochi migdalaţi, cu o inegalabilă graţie în mişcări. Aşezate ca într-o lojă a teatrului, cu privirea aţintită spre balconul de unde eu îmi imaginam că ar trebui să apară un Romeo care să le cânte serenade, cele cinci stârnesc de fiecare dată admiraţia trecătorilor. Mă opresc lângă ele, ca Bruno să le salute în stilul său caracteristic. Lângă piciorul meu cade cu un zgomot scurt gâtul de pui aruncat de la balcon. Ridic privirea. Bătrânul zâmbeşte mândru şi vinovat deopotrivă. Îl salut.

Sceneta se repetă seară de seară. Eu îmi plimb câinele, el hrăneşte pisicile din faţa blocului. Între noi s-a format o legătură de neînţeles pentru alţii. În această seară îmi face semn să rămân pe loc. Îl aştept. Coboară treptele încet, abia respirând. În stânga ţine plăsuţa cu gunoi, în dreapta câteva gâturi de pui. Împarte cu grijă fiecărei pisici câte o bucată. Bruno se smuceşte în lesă, dornic să aibă şi el parte de atenţia bătrânului. Omul îşi deapănă şoptit povestea. Eu tac. Sunt prea impresionată pentru a rosti vreun cuvânt.

Mamei mele îi plăceau pisicile. Adunase cu zecile în casă. Mirosul lor era insuportabil. Mă întorceam de la şcoală şi simţeam că vărs dacă mănânc ceva. Nu puteam invita colegi sau fete la mine. Fire de păr, duhoare sufocantă şi vocea mamei alintându-si noii copii. Mă certam deseori cu ea. Ameninţam că fug de acasă. Îi reproşam că iubeşte mai mult nişte animale. Ea lăcrima pe furiş. Îşi lua o mâţă în braţe şi se încuia în dormitor. Aşa a şi murit, înconjurată de pisici, mulţi ani mai târziu, când eu eram deja însurat, la casa mea. 

După ce proprii mei copii şi-au luat zborul spre lume, viaţa mi-a devenit deodată pustie. Petreceam mult timp în balcon, privind trecătorii. Un pui de pisică rătăcit prin faţa blocului mi-a amintit de mama. A fost clipa când m-am schimbat, de parcă cineva a tras cortina şi m-a lăsat să văd în sufletul fiinţei care mi-a dat viaţă. Am fugit în bucătărie, am luat o felie de parizer, am revenit în balcon şi am hrănit puiul de pisică, animalul nimănui. De atunci hrănesc pisicile zilnic. S-au învăţat să vină la mine. Mă aşteaptă cuminţi sub balcon… 

pisica alba