Skip to main content

O poveste de demult

Vremea capricioasa a acestei primaveri ma tot pune in incurcatura. Nu stiu cum sa ma imbrac, cum sa ma strecor ba printre picaturi de ploaie, ba printre timide raze de soare. Imi trece prin cap sa-mi cumpar ceva nou, ceva dragut, un obiect vestimentar care sa se potriveasca primaverii de afara. Copilul din mine se trezeste, stimulat de o amintire draga: eu, mititica, invesmantata intr-un poncho cu franjuri lucrat de mama, mergand mandra prin parcul din cartier, dornica sa arat lumii cat de frumos m-am imbracat. Era de un rosu interesant, pe care astazi l-am regasit in magazinul LarisFashion, cand imi cautam un poncho de primavara in care sa ma ascund pana cand vremea va deveni destul de calda pentru a putea umbla in ceva mai subtire.

Tin minte ca mama, atunci cand mi-a tricotat acea pelerina, s-a straduit sa pastreze modelul initial, sa respecte indicatiile, astfel incat poncho-ul sa aiba colturi simetrice, sa nu existe franjuri mai lungi sau mai scurte, sa fie totul perfect. Ei bine, iata ca vremurile s-au schimbat, la fel si moda. Astazi toate doamnele si domnisoarele cauta, prin magazinele cu imbracaminte de dama, pelerine, poncho-uri asimetrice, lucru care face (aparent) mai usoara stradania putinelor persoane carora le place sa tricoteze sau sa croseteze. Pentru cele care doresc sa cumpere, gata lucrate, recomand o vizita in magazinul LarisFashion, un loc unde veti gasi nu doar pelerine, cardigane si bluze asimetrice, ci si multe alte obiecte vestimentare dragute, numai bune de purtat.

Eu am regretat mult timp ca am ramas fara poncho-ul pe care mama mi-l oferise in copilarie si mult timp m-am jenat sa cer altul, caci facusem o boacana de care toata familia isi amintea razand. O vecina, de-o seama cu mine, mi-a propus sa facem o intrecere cu bicicletele, iar castigatoarea sa primeasca un cadou de la cealalta participanta. Fetita aceea avea o minge noua, de 35 de lei (cei care au prins vremurile ceausiste stiu despre ce vorbesc). Eu nu aveam nici o jucarie la mine, asa ca, dupa multe ezitari, am fost de acord cu propunerea ei: daca pierd, sa facem schimb de haine – eu sa ii dau poncho-ul, iar ea sa imi dea vesta in dungi lucrata de bunica-sa. Dupa cum va puteti imagina, nu a mai contat cine a pierdut – i-am oferit cadou pelerina mea moderna, in schimbul unei veste oarecare.

Promit ca voi pastra poncho-ul pe care mi-l voi cumpara din magazinul LarisFashion, ca nu il voi mai pune la bataie in nici o intrecere. 😀