Acel decembrie ’89 adusese schimbări mari în ţară, schimbări pe care nici nu le-am fi putut visa cu ceva timp în urmă. Magazinele aveau rafturile tot mai încărcate, fabricile produceau tot mai puţin, la graniţă era tot mai aglomerat, oamenii aveau impresia că sunt tot mai liberi. În acest context, una dintre prietenele mele se revoltă într-o zi şi îmi spune că nu trebuie să rămânem noi codaşele ţării, că trebuie să facem ceva pentru a profita de schimbările survenite parcă peste noapte. Ce să facem? Să ne deschidem o afacere care să meargă, una rentabilă, la care nu s-a gândit nici un român.
Acum pare amuzant sau prostesc poate, dar în acea zi ne-am stors creierii încercând să găsim un domeniu, un ceva care ar fi putut funcţiona cu un plan bun de afaceri. Aveam nevoie de ceva care să dea roade imediat şi în care să nu investim foarte mulţi bani. Din toate aberaţiile care s-au spus în acea zi, îmi mai amintesc doar ideea prietenei mele de a face o sifonărie într-un sat oarecare, unde locuia bunica ei şi de “strălucita” idee pe care am avut-o eu, de a deschide o mică fabricuţă în care să producem forfecuţe de unghii de calitate, pentru că eram sătulă de cele existente atunci pe piaţă.
În acea noapte nu am putut pune geană pe geană. Îmi imaginam fiecare pas în parte, îmi făceam planuri şi calcule, încercând să îmi dau seama dacă ar merge sau nu. Eram convinsă că da, ba chiar îmi imaginam că am fi putut combina cele două afaceri, în sensul că am fi facut cu schimbul la sifonărie când erau clienţi, iar în restul timpului am fi lucrat în atelier, fabricând forfecuţe care să nu se îndoaie la cea mai mică atingere. Problema era că noi nu dispuneam de prea mulţi bani şi nici nu aveam pe nimeni cu care să ne sfătuim la modul serios, aşa că lucrurile s-au amânat până când au fost aproape uitate.
Vorbeam acum câteva zile cu prietena mea şi îmi spunea că am fi reuşit atunci să facem o afacere de succes din ideile noastre, dacă am fi avut o firmă de consultanţă care să ne sprijine, să ne dea nişte sfaturi, să ne ajute să facem un plan de afaceri bun. M-a întrebat dacă aş mai avea acum curaj să visez la aşa ceva, apoi dacă am auzit de firma www.planul-de-afaceri.ro, firmă care are un singur obiectiv: să ajute la creşterea segmentului antreprenorial din România, să sprijine şi să ofere consultanţă tinerilor intreprinzători. Nu auzisem şi nici nu sunt convinsă că aş mai putea visa acum, dar voi fi aici şi îmi voi susţine prietena, dacă vrea să pornească vreo afacere, de orice fel ar fi ea.
Chiar dacă acum zâmbeşti amintindu-ţi de ideile de atunci, adevărul e că, având un dram de noroc şi crezând până-n pânzele albe că poţi reuşi, cu entuziasm şi banii trebuincioşi, chiar puteai demara o afacere de succes. Acum, poate, eşti mai blazată şi mai lipsită de interes.