“Să-i spintece, în inimi să-i străpungă,
La beregăţi să-i sângere puţin,
În beciuri de gheenă să ajungă
Crâşmarii care toarnă apă-n vin.”
François Villon

Întâmplarea despre care voi vorbi astăzi a fost cât se poate de reală şi a rămas de pomină în grupul meu de prieteni. Pregătirile pentru noaptea de revelion s-au întins pe o perioadă de aproape o lună, căci fiecare dintre noi încerca să îşi aducă aportul, fie el de ordin material sau spiritual, pentru ca petrecerea să iasă perfectă. Sarcinile s-au împărţit frăţeşte, în funcţie de “talentul” fiecăruia. Unii s-au ocupat de muzică, alţii de băutura de aici; unii au căutat diverse jocuri cu care să ne distrăm, alţii au făcut listele de cumpărături şi au pregătit masa; unii au decorat casa unde urma să aiba loc petrecerea, alţii au lăsat imaginaţia să înflorească în răvaşe personalizate. Se anunţa a fi un chef de neuitat. 

Dovadă că dăinuie în memoria mea stă chiar acest articol. Înfiebântaţi de băutură, de dans şi de distracţie, nu am dat importanţă amănuntelor în primele ore. Casa în care avea loc petrecerea era călduroasă, gazdele atente la orice nevoie a musafirilor, vinul era aromat şi rece, numai bun să dezlege limbile şi să dea savoare chefului. “Să mai bem un păhărel, Să ne-nveselim niţel!”… Un păhărel, încă unul, şi încă unul; făcut şpriţ sau nu, vinul refuza să aducă euforia mult aşteptată, ba chiar părea să fie din ce în ce mai decolorat, până şi în penumbra camerei unde se dansa. “Apa nu e bună nici în bocanci! Nu mai turnaţi apă în vin!” a răcnit unul dintre băieţi, luminat deodată de ideea că cineva dilua pe ascuns băutura.

Jocurile, muzica şi răvaşele ne-au captat întreaga atenţie pentru o bună perioadă din noapte, făcându-ne să uităm de suspiciuni. Una dintre prietenele mele susţine şi în ziua de azi că apa turnată fără voia şi fără ştirea noastră în băutură a prelungit cheful şi ne-a salvat de posibile incidente. Noi, ceilalţi, încă mai strigăm lumii că apa nu-i bună nici în bocanci, darămite la chefuri îndelung pregătite şi dedicăm motto-ul de mai sus tuturor celor ce “lungesc” băutura. Probabil am fi trecut uşor peste incidentul cu vinul “diluat româneşte” şi am fi uitat rapid până şi cheful, dacă nu s-ar fi întâmplat ca…

vreo doi prieteni să îşi dorească la un moment dat să treacă de la vin la bere (ştim, ştim, bere după vin – un chin). Surpriza a fost de proporţii: până şi berea fusese desfăcută şi diluată serios. Să ne supărăm sau să luăm totul ca pe o glumă bună, un fel de revers al minunii care a transformat apa în vin? Vodca diluată cu apă curge uşor pe gâtlejul înfierbântat, lichiorul îşi pierde din dulceaţa ce te ameţeşte pe nesimţite, vinul este oricum diluat de mulţi dintre petrecăreţi, dar berea…? Ce mai rămâne din această băutură, dacă torni apă în ea? Vă spun tot eu, că am gustat: bere+apă=apă chioară cu aromă de bere.

Ne-am transformat pe loc în detectivi dornici să afle cine a îndrăznit să facă o asemenea glumă, iar ceea ce am aflat ne-a bulversat complet, aducându-ne în situaţia de a nu ne putea decide asupra celei mai potrivite reacţii. Gazdele, părinţii unuia dintre prietenii noştri, şi-au dorit să ne vadă distrându-ne şi în acelaşi timp să se asigure că nimeni nu se va îmbăta, pentru a evita orice fel de problemă. Au luat din fiecare sticlă de băutură câte puţin şi au înlocuit cu apă, sperând că nimeni nu va observa. Ceea ce nu au luat ei în calcul a fost faptul că fiecare dintre noi a ales să servească băutura preferată, că sticlele fuseseră comandate de la bauturaonline.ro şi că veniseră sigilate, că ne vom da seama imediat şi că vom pune întrebări.

Din respect pentru prietenul nostru am închis ochii şi am ales să glumim pe seama chefului diluat, însă ne-a fost învăţătură de minte. Urmarea? Data viitoare trimitem părinţii în staţiune pe perioada chefului sau, dacă nu va fi posibil, măcar le pregătim din timp răvaşe pe care să fie imprimat motto-ul acestui articol.