Secvențe parcă venind dintr-o lume paralelă mă prind într-o plasă grosolană, lucrată din fir de stuf și glod mirosind a minciună, a perversitate, a inuman. Încerc să mă scutur ca de o obsesie distrugătoare de psihic. Somnul refuză să vină. Îl momesc cu fire de levănțică ascunse sub perna pe care mi-am plâns lacrimile neputinței. Am toate speranțele rătăcite în cimitir. Un cimitir al sticlelor umplute cu visuri și aruncate pe o plajă pustie. Somnul vine doar pentru a mă tortura. Alerg. Talpa îmi alunecă în sanț. Tresar. Mă înțep în pietriș. Mă lungesc în iarba uscată și plâng iar. Lângă mine, în vis, un pictor bătrân lucrează o schiță în cărbune. Din mâna lui răsare pe foaie bobul de porumb. Schița capătă aspect de vechi, patină falsă așternută cu măiestrie, lăsând impresia că omul abia acum a descoperit lumea nouă. Mă trezesc după câteva minute și exclam: dă-o-n pisici de treabă, că trebuie să aibă rezolvare!

Tabelul in care s-au înscris colegii mei cu texte care conțin aceleași cuvinte subliniate (stuf, pisici, pietriș, glod, cărbune, porumb, levănțică. cimitir, secvențe, patină, șanț, obsesie) s-a închis, dar asta nu mă împiedică să îmi aștern pe blog amarul folosindu-le. Aseară am văzut o lume paralelă… Încă sunt prinsă în ea…