Dacă aş fi avut bani mai mulţi sau măcar timp şi o maşină de cusut, probabil (spre foarte sigur) hainele mele ar fi fost toate unicat. Dacă aş fi avut mai mulţi bani, mai mult timp şi mai multă energie probabil blogul meu ar fi fost plin de articole de genul celor despre care multă lume îmi spune “stilul tău de a scrie e mai aşa… nu prea îl înţeleg…parcă ar fi din cărţi”. Mi-e bine ştiind că nu merg cu turma, indiferent despre ce ar fi vorba. Îmi permit chiar să rostesc în glumă adevărul când le răspund prietenilor ce nu îmi înţeleg scrisul.

Citat din mine: “Mă chinui să îmi transform cititorii (acolo unde e cazul) în oameni culţi, inteligenţi, care să caute printre rânduri. Le pun mintea la contribuţie. Nici eu nu m-aş citi dacă aş scrie doar am fost la piaţă, am mâncat, am dormit, am urmărit nu ştiu ce emisiune tv, am plimbat câinele“. Dacă toate condiţiile de mai sus s-ar împlini, în poveştile de pe blogul meu ar dansa vrăjitoarele, poate ar medita în deşert oamenii, poate cineva ar găsi până la urmă cimitirul speranţelor sau măcar i-ar întâlni pe stăpânii universului

Atât de modestă fiind :D, vă puteţi imagina uşor că m-am înmuiat toată când o prietenă mi-a spus pe facebook Postarea…face casă bună cu tot ce daţi drumul prin ,,eter”…e conformă stilului. Făcea referire la poza şi comentariul meu “Nici dacă mă pozau beată moartă nu aş fi ieșit în halul ăsta, chioară, strâmbă, speriată de bombe…”. Hopa, deci oamenii au remarcat că uneori am un stil anume, doar al meu, a fost primul gând. Mi-a crescut inima de bucurie. Când aburii înfumurării s-au risipit, o întrebare a sclipit luminoasă în noapte:

Nu cumva era ironică? :)))

gloria este trecatoare, anonimatul e vesnic