O întâmplare toamna şi o castană în drum spre şcoală

Compunere O întâmplare toamna şi o castană în drum spre şcoală.

Mergea grăbit spre şcoală, cu ghiozdănelul în spate, cu blocul de desen în mână, cu ochii în pământ, atent la frunzele de castan care foşneau uşor sub paşii repezi. Îl enerva gândul că iar va trebui să înfrunte privirile răutăcioase ale colegului de bancă şi glumele celorlalţi. De când se certaseră ieri, în ultima recreaţie, prichindelul se tot gândea la Bogdan, la cât de repede uitaseră amândoi de prietenie.

Revedea scena în care se luaseră la bătaie printre bănci, evoca momentul când ieşiseră din şcoală, când Bogdan îl împinsese în gardul viu care împrejmuia curtea şi plănuia răzbunări crunte, visa la o victorie răsunătoare, care să îl ridice în ochii celorlalţi.

Era băiat mare, elev în clasa a treia

Nu povestise nimic acasă, de teamă că mami va veni într-un suflet la şcoală, hotărâtă să îl certe pe Bogdan, poate chiar şi să discute cu doamna învăţătoare. Nu, asta era doar treaba lui, de băiat mare, elev în clasa a treia. Gândurile i-au fost întrerupte brusc, la vederea grămăjoarei de frunze şi castane adunate lângă bordură.

 

O întâmplare toamna şi o castană în drum spre şcoală

S-a lăsat pe vine, a pus blocul de desen jos şi a început să adune fructele sferice, cafenii. Ultima castană a păstrat-o în mână. Era cea mai frumoasă castană văzută vreodată, lucioasă şi rotundă. Stătuse ascunsă în învelişul uscat, ţepos, pe care prichindelul îl desfăcuse cu grijă.

 

Ce este o castană?

Este o chestie căzută dintr-un pom, este ceva ce nu poate fi mâncat, este bila în care poţi da cu piciorul până la şcoală, este un obiect din cele pe care le foloseşti la abilităţi practice, dar mai ales este un ceva cu care îl va necăji pe Bogdan.

Cum a ajuns la şcoală, prichindelul a aruncat în bancă ghiozdanul şi blocul de desen, grăbit să se joace cu castana. O aşeza pe banca înclinată şi o urmărea cum coboară cu repeziciune la vale. Trăgea cu coada ochiului la Bogdan, să vadă ce face. Dar colegul ăsta enervant nici nu se uita spre castana jucăuşă.

Atunci a scos din ghiozdan toate castanele şi le-a pus pe bancă. Ghinion! Unele au alunecat, altele s-au rostogolit şi au aterizat pe podea. L-a văzut pe Bogdan râzând vesel, l-a văzut cum se apleacă şi începe să adune biluţele lucioase, cum îi întinde mâinile pline de castane, cu ochii strălucind de veselie.

Prichindelul și castana

A râs şi prichindelul, întrebându-se cum a putut crede că o bătaie de două minute poate strica o prietenie care dura de când începuseră clasa întâi. Se împăcaseră, erau din nou cei mai buni prieteni şi se puteau juca.

 

 

sursa foto