Zâmbeşte larg, arătându-şi cu mândrie lucrarea abia montată în gură. Dinţii albi, frumos modelaţi, lucesc în soarele amiezii. Încă nu s-a acomodat bine cu ei. Când vorbeşte, se aud unele litere pronunţate stâlcit, dar ştiu că în scurt timp va rezolva şi această mică problemă. Povesteşte cu entuziasm despre medicul stomatolog care s-a ocupat de cazul ei. Aflu că avea nu ştiu ce afecţiune dentară, că a fost tratată o perioadă într-un cabinet stomatologic ultramodern, că a primit un implant dentar, că mai apoi i s-au pilit câţiva dinţi (nu era şi o poveste cu lupul care şi-a pilit dinţii?) pentru a putea fi îmbrăcaţi într-un material modern, care să dea impresia de natural şi care să se potrivească perfect cu trăsăturile ei.
Mă uit la ea. E o femeie foarte frumoasă. Cu dantura refăcută de la zero arată mai tânără cu zece ani. Mă uit spre câinii noştri. Aleargă fericiţi prin parc. Li se văd colţii albi, neafectaţi de carii sau de alte probleme. Sunt convinsă că mulţi oamenii îi invidiază. Ei nu caută soluţii pentru tratamente dentare, nu se interesează de tehnologii de ultimă generaţie în domeniul medicinei dentare, iar dacă peste ani apare vreo problemă, singurii care se perpelesc la foc mic sunt stăpânii, nicidecum câinii.
Râd cu lacrimi când îmi povesteşte cum a mers la un cabinet stomatologic pentru polizarea unui dinte, cum câinele ei a început să urle când a auzit polizorul pornind, cum medicul stomatolog a fost la un pas de a scăpa aparatul din mână când a auzit la uşă urletul animalului. Desigur, nu acesta a fost motivul pentru care a ales să renunţe la acel medic şi să continue tratamentul la clinica Trident. Au convins-o copiii ei, care locuiesc în Bucureşti şi care ştiu că aici tratamentele sunt la cele mai înalte standarde, că totul se desfăşoară în condiţii de maximă igienă, că “fiecare intervenţie este un moment de viziune bazat pe cunoaştere amănunţită şi analiză, iar explicaţiile detaliate, menite să conducă la o decizie în deplin acord cu clientul, reprezintă punctul de pornire într-o relaţie întemeiată pe responsabilitate şi încredere.”.
Privesc spre câinele meu, apoi spre al ei. Ce dinţi albi, ce colţi puternici, deşi ambii sunt încă pui! Oare ei îşi dau seama că unii oameni, pentru a avea o dantură la fel de albă şi de puternică, merg luni de zile să se trateze la o clinică stomatologică?
Interesantă abordare. E bine să aflăm despre stomatologi de calitate.
PS. Să știi că și dinții cățeilor trebuie spălați. Idem la motani. Dacă nu, se depune tartrul și se poate scoate doar cu anestezie. Brr. Abia aștept o poză cu Bruno și periuța.
Multumesc! :)
Cineva ne-a spus ca pe la magazinele de specialitate exista niste “oase” care curata bine dintii cainelui in timp ce roade la ele. Am considerat ca e suficient. Nici nu stiu daca ar sta cuminte sa fie spalat pe dinti. :)