Câte emoţii mi-a stârnit cererea lui de prietenie, scrisă pe colţul unei bucăţi de hârtie ruptă dintr-un caiet de matematică! Era unul dintre cei mai frumoşi băieţi din liceu. Blond, cu bretonul lung, aproape să îi acopere ochii. Cum de m-a ales tocmai pe mine să îi fiu prietenă, când în şcoală erau atâtea fete mai frumoase şi mai deştepte?
Am alergat năucă prin clasă, arătând fetelor bileţelul. Am alergat năucă prin casă mai târziu, căutând cele mai drăguţe haine, cu care să îl impresionez la întâlnirea din acea după-amiază. Am alergat speriată spre locul unde mă chemase, temându-mă că voi întârzia. L-am văzut de departe. Venea agale, blond, mândru, zâmbitor.
Era el şi parcă nu era. Fără uniformă şcolară, cu pantaloni bleu pal, cu încălţămintea cu talpă joasă, cu părul încă umed de la duş. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost că era puţin mai mic decât mine de înălţime. Am închis ochii. Poate mai creşte… Nu are decât 18 ani. Pantalonii sunt evazaţi, aşa cum am văzut în poze că purtau colegii de liceu ai mamei mele. Am închis iar ochii. Poate că a revenit moda şi eu nu am aflat.
Îmi vorbeşte despre fizica de clasa a XII-a, despre istoria poporului român, despre visul lui de a da la facultate. Îl ascult doar cu o ureche. Din fizică nu înţeleg nimic, istoria românilor mă cam plictiseşte, iar facultatea este o chestie atât de îndepărtată pentru mine… Nu ştiu nici eu despre ce aş fi vrut să vorbească. Mă ia de mână cu o mişcare tandră, care îmi încălzeşte inima. Ne plimbăm pe o stradă aglomerată, fără să vedem nimic în jurul nostru. Suntem doar noi şi soarele care apune.
La un moment dat, se opreşte. Scoate dintr-un buzunar o pipă. Se chinuie să o aprindă. Pufăie victorios, spre dezgustul meu. Doar la bătrâni am văzut pipe. Miros urât şi scot prea mult fum. Am senzaţia că toată lumea ne priveşte curioasă. El vorbeşte în continuare, gesticulând cu pipa aia nesuferită. Cum de am crezut că m-aş potrivi cu acest băiat? Ce caut lângă el, pe o stradă prăfuită? De ce stau să mă învăluie în acest fum puturos? Găsesc o scuză puerilă şi mă întorc dezamăgită acasă. Nu îi mai răspund la telefon, nu vorbesc cu el a doua zi la şcoală. Nici el nu insistă, dezamăgit de mine sau poate prea orgolios.
L-am revăzut acum trei ani, chiar în cartierul în care locuiesc. Are trei copilaşi, toţi blonzi, frumoşi, veseli. Este neschimbat. La fel de frumos, la fel de mândru. Pentru o secundă, am simţit o împunsătură uşoară. Cum de m-am lăsat distrasă de un pantalon evazat, o discuţie de început şi o pipă caraghioasă? De ce nu am putut vedea mai departe? Apoi mi-am spus că este inutil să regret măcar o clipă. Am o familie frumoasă, alături de care sunt fericită.
Pentru blonzi si eu am avut o pasiune… mereu mi s-au parut mai frumosi ,probabil pentru ca sunt sasoaica… pentru alte fete blonzii li se par niste tipi spalaciti 🙂
Pipa? la 18 ani? si banuiesc ca asta s-a intamplat acum multi, multi ani… dar imi e greu sa-mi imaginez… atunci detestati mirosul puturos de tutun acuma va face placere sa va invaluti in el 🙂 imi aminteati de mine.
Asa este viata, destinul, calea pe care noi o alegem, regretele nu au niciun rost.
Mi se parea ca stau langa o locomotiva caraghioasa. :))
Nu, nu am regrete, a fost doar intepatura aceea pe care o simti cand revezi un om dupa multi ani. :))
Ha, ha, ha! Sper că provoc şi eu regrete din astea, că d-aia mă chinui să mă menţin bengoasă 😀
Mie deja mi se pare că sunt nesimțită, nu cred că am stârnit pasiuni vreodată :))
Cuvanta, sunt sigura ca deja ai provocat regrete. :))
Mixy, nu te cred! 😛
Parol !
Sa nu-ti para rau, era blond de la fum.
:)) Parca prea blond pentru gusturile mele de acum. :))
Si tot mai mic decat tine la inaltime? 🙂
Chiar mai mic. Este cu doi ani mai mare de varsta, iar eu am crescut destul de inalta, chiar si dupa cei 16 ani pe care ii aveam atunci. :))
Si mie imi place sa mai trag din pipa 😀 Mi se pare foarte misto…
Hmmm uneori aparentele care ne deranjeaza sunt semnale ca nu ar trebui sa aprofundam, sunt mai mult ca sigura ca daca ai fi continuat atunci, ai fi gasit si mai multe aspecte pe – la el in viziunea ta. E frumos cand vrem sa atribuim o statura unei persoane si o facem in capul nostru fara sa tinem cont… Mi-e dor de zilele alea 🙂
Eu am narghilea! Tot un fel de pipă. 🙂
Whoa! Pipa? Asta chiar e ciudat… Voiam sa intreb si eu daca a mai crescut in inaltime; eram tare curioasa. :)) Ei bine, eu cred ca ai facut, totusi, alegerea corecta. Parerea mea. 🙂
Zi frumoasa!
Vezi, Vienela? Nici nu te-ai gândit câte junghiuri în inimioară a simţit bietul băiat, când te-a revăzut…
:))) nu ai de ce sa regreti alegerile trecute. ele te-au adus aici si acum si au facut din tine omul minunat care esti 😛
Draga de Vienela, plina de personalitate! Si usor impulsiva sau mi se pare mie? 😀
Pana la urma nu ai de ce sa regreti, asa ai simtit atunci. Era clar ca nu va potriveati. Tu ai stiut-o din prima clipa. 😛
Eu cred ca mie mi-ar fi placut de el, ca asa scund si blond mi se pare parca mai bine decat scund si brunet, plus facutul pe grozavul cu pipa la 18 ani cred ca m-ar fi amuzat extraordinar de mult, pt ca ar fi semanat cu Popeye marinarul si cred ca ar fi reprezentat chiar un posibil subiect de conversatie ff interesant, dupa parerea mea. Precis l-as fi intrebat daca are un si tatuaj si daca ii place marea. Mi-am facut si fantezia ca am impresia ca mi-ar fi facut placere chiar sa incerc sa-l recrutez la varsta aia…pt un post naval oficial desigur, nu pt altceva.
Glumesc, desigur. Nu am recrutat in viata mea pe nimeni pt nimica. Dar era o fantezie asa ca ma uitasem la un serial mai vechi american si aia glumeau ca daca reusesti sa recrutezi pe cineva (sa “fie” gay, in serialul ala), primesti o masina de espresso sau un prajitor de paine. Ar fi bine sa fie asa de usor plus lucrativ. Chiar cred ca mai rau s-ar bate ailaltii (atat fete cat si baieti, fie crestini sau nu) sa te recruteze sa nu “fii” gay decat s-ar ambitiona cineva gay sa recruteze invers….chiar cred ca se pot face si pariuri…numai ca nu stiu in ce consta premiul in a demonstra in mod indubitabil ca ai reusit sa schimbi pe cineva gay in cineva ff hetero-convins…ca poate m-as baga si eu daca ar merita.
Eu nu am loialitate din asta politica de grup ff bine dezvoltata. As deveni chiar destul de usor tradator, am impresia pt o masina de espresso. Cu 20 000 USD ma cumperi cu totul in clipa asta…desigur sa nu ma pui sa incalc cele 10 porunci totusi, dar cred ca pt 5 000 USD extra m-ai putea convinge sa comit 1 pacat capital pe zi timp de o saptamana (ca parca sunt 7 pacate capitale am impresia)…insa totul pana la cele 10 porunci. Am si eu principiile mele.
Reao, incerca si amaratul sa te impresioneze :P. Facea pe clasicul. Saracul, nu stia ce nasol e :))
Impunsatura, cred, e de la “fierea” sensibila la fumul de tigara!
Era si el un Churchill fara trabuc, cu pipa!
intotdeauna mi-au placut blonzii dar cu toate astea niciodata nu am avut un iubit blond…mare ghinion pe mine 🙂
cat despre bietul baiat,a vrut sa te impresioneze cu maturitatea lui,sa nu cumva sa observe ca e timid…si a reusit…nu ai mai observant nimic :))
Ce sa zic? Asa a fost sa fie… Probabil ca pipa a avut rolul ei: acela de a te face sa fugi de el 🙂
Desi…asa cred si eu. A dorit sa para mai matur si n-a stiut cum altfel…
Copiii lui blonzi ce fumează, pipă sau ţigări?
Sunt micuti inca… 🙂