Skip to main content

O fiinţă aproape virtuală

Din acest an au rămas mai puţin de 40 de zile. Nu cred că mai pot îngrăşa porcul în ajun, aşa că încerc să fac bilanţul acestui an ciudat pentru mine, total  diferit faţă de ceilalţi ani din viaţa mea.

La începutul lui 2012 mi-am dat demisia de la locul de muncă, scăpând astfel de stres şi de grija banilor. La scurt timp mi-am făcut blogul pe blogspot, pentru a-mi ocupa timpul cu ceva. De atunci a început nebunia… M-a fascinat lumea asta virtuală, m-a acaparat cu totul, făcându-mă să fiu absentă din viaţa reală, să mă ocup tot mai puţin de casă, să ies tot mai rar pe afară.

După ce m-am ales cu acest blog, lucru pe care i-l datorez lui Florin Ruşanu, după cum ştiţi deja, am devenit o fiinţă aproape virtuală, fără mari conexiuni în viaţa reală.

Ce am făcut anul acesta, concret? Mai nimic. Am ieşit de câteva ori la întâlnirile cu bloggerii prahoveni, m-am antrenat pentru Kilometrul Verde până când am făcut febră musculară, am făcut câteva prăjituri după reţetele recomandate de bloggeriţe şi am adunat iederă pentru aranjamentul de toamnă. Am avut noroc cu Bogdana şi Adrian, prietenii noştri de la showroom-ul de mobilă Theta, care m-au scos de câteva ori din casă, oferindu-mi momente de neuitat.

Ce am făcut aseară? Era prea devreme pentru a mă băga la somn, dar eram surmenată şi nu aveam chef de nimic. Încă mă mai gândeam la Iba Alexandru, băiatul care are nevoie de ajutorul nostru pentru a trece cu bine de operaţia de astăzi. Mi-am făcut o mănuşă decorativă pentru bucătărie, asemănătoare cu cea din poza de mai jos.

 

 

Auzind ce vreau să fac, Ionuţ a început să râdă şi mi-a spus: “credeam că te apuci să faci şi tu ceva util pentru casa asta, chiar şi o mănuşă cu care să scoatem tava din cuptor. ” Cred că i-am exasperat cu oamenii de zăpadă, steluţele, globuleţele, brăduţii şi ciorăpeii pe care i-am făcut săptămâna asta. Mă tot întreabă dacă am de gând să îmi deschid un magazin cu aceste ornamente de brad. :))

Sâmbătă, 24 noiembrie, de la ora 9:00, în sala de sport a Liceului „1 Mai”, vreau să recuperez. Îmi voi înfăşura mâinile în beteală colorată şi voi face pe majoreta la meciul de baschet dintre bloggerii prahoveni şi copiii de la Asesoft Junior, cu vârste între 10-14 ani. Sper doar să nu mă pozeze cineva şi să cheme salvarea. :))

 

 

26 thoughts to “O fiinţă aproape virtuală”

  1. Un an frumos, cu experiente noi. Cred ca fiecare isi gaseste propria masura, pana la urma, propria armonie intre viata reala si cea virtuala. Ciudat e ca pentru mine bloggingul nu presupune un efort de renuntare sociala. Si, in alta ordine de idei, mult mai mult timp (si mai angoasant) imi petreceam la serviciu, tot cu ochii in calculator sau acasa traducand (cu ochii in carte si in calculator).

  2. Have fun maine la eveniment. :D Te vad entuziasmata, tu stii sa profiti de orice ocazie pentru a te simti bine, pentru a te distra. :)
    Adevarul e ca bloggingul este fascinant. Interactiunea umana in blogosfera poate fi reconfortanta si profitabila.

  3. Si mie mi se intampla cam acelasi lucru de cand am blog, dar cu toate ca traim intr-o lume virtuala, avem acces la mai multe informatii fata de cei din lumea reala.

  4. Anul asta ti-ai facut blogul?! Puteam sa jur ca il ai mai de mult…Are si lumea asta virtuala partile ei frumoase. Oricum, tine-o tot asa! Si eu imi fac bilanturi la sfarsit de an, inca n-am inceput pt anul acesta :)).

  5. Ai avut si inca ai , un an fain….asa sa fie si restul xilelor ce au ramas din 2012 :) , pentru tine si familia ta.
    Si eu incerc sa fac decoratiuni , am idei , dar stau extrem de prost la capitolul rabdare…. :(
    Cat despre a fi fiinta virtuala…ufa! :D As umple pagini…. :D Dar zic numai atat : virtualul mi-a schimbat ,radical , viata.

  6. E frumoasa si lumea virtuala.Chiar daca nu esti conditionata de un program, e bine sa iesi mereu din casa ,indiferent de maretia preocuparilor..Trebuie sa gasesti ceva drept motiv,chiar daca vei fi majoreta.Mi se pare o treaba destul de serioasa .Bravo!

  7. Avem o experienta aproape trasa la indigo ;) In ultimul an.
    Numai ca n-am fost la intalniri cu bloggeri. Dar cine stie ce aduce viitorul?
    Si eu sunt destul de “virtuala” de 4 luni si ceva…inca nu ma ingrijoreaza chestia asta. Doar pe mama ;)

Leave a Reply