Avea un mers ciudat, de parca tocmai ar fi inghitit o umbrela. Atragea atentia de cum iesea din scara blocului. Slaba, atat de slaba, incat lasa impresia ca mananca de doua ori pe saptamana, si atunci doar cat sa nu lesine. Noi faceam eforturi cumplite pentru a nu depasi greutatea optima, iar schilo, cum fusese poreclita, parca ne facea in ciuda cu trupul ei tras prin inel. Pe atunci nu stia nimeni de shaorma si nici nu aveam obiceiul de a manca prin restaurante bucuresti. Cu toate astea, luam proportii vazand cu ochii, atat eu, cat si prietena mea. Cum sa nu o invidiem pe schilo? Cum sa nu ne prefacem ca ne distreaza corpul acela plapand, parca scapat dintr-un lagar nazist?

Nu ratam nici o ocazie. O ironizam, voalat sau mai putin voalat, ori de cate ori o vedeam. Cred ca tipa era ori foarte calma, ori usor dispretuitoare fata de atitudinea noastra, caci nu catadixea sa ne raspunda. Se purta de parca nu ne-ar fi vazut, nu ne-ar fi auzit. Acest lucru ne inraia si ne facea sa devenim tot mai acide cu fiecare noua intalnire. Ne convingeam una pe alta ca schilo este urata, ca nici un barbat nu s-ar incumeta sa si-o faca prietena, de teama sa nu se intepe in oasele ei. Poate chiar era urata, biata fata. Degeaba purta haine elegante, degeaba se machia frumos. Schilo era mereu singura sau insotita de o prietena obeza, lucru care scotea si mai tare in evidenta faptul ca nu avea pic de carne peste oase.

O lunga perioada de timp nu am mai stiut nimic de schilo. M-am mutat din acel cartier, am fost ocupata sa imi traiesc viata, asa ca din minte mi s-a sters chiar si amintirea ei. Pana acum un an, cand am dat nas in nas cu ea in casa unei prietene ce se pregatea sa participe la o nunta, in ballroom bucuresti. Am avut un soc. Probabil pe chipul meu s-au citit toate intrebarile nerostite, intreaga stupefactie pe care o simteam. In fata mea statea schilo, fata slaba de altadata, numai ca acum avea vreo zece kilograme in plus. Emana acelasi calm si, in plus, o frumusete aprope ireala. Schilo nu mai era schilo, ci o femeie matura, implinita, frumoasa foc.

Nu, schilo nu fusese niciodata urata, ci doar extrem de slaba, lucru care te facea sa nu vezi mai departe, sa nu ii zaresti stralucirea ochilor, forma rotunda a zambetului, pielea fina, gratia innascuta, demnitatea si intreg farmecul feminin.