Suntem legați pentru o eternitate

O clipă pentru eternitate – pe care o alegi? Țin ochii închiși, de teamă ca vraja să nu îmi destrame visul. Mă așez din nou, tăcută, pe picioarele tale. Îți cuprind gâtul cu brațul drept. Între noi nu este nevoie de cuvinte. Nu a fost niciodată nevoie.

Chimia ce ne leagă este mai presus de acest lumesc mijloc de comunicare. Chimia? De ce nu și fizica, știință care mă duce cu gândul la principiul vaselor comunicante și la echilibrul dintre noi? Poate și biologia, căci tu ai fost viața mea. De ce nu pictura, dacă alături de tine am alergat pe șoseaua cu șapte benzi?

Rămâi pentru eternitate doar un vis

În vis, sărutul tău e dulce. Privirea este și ea blândă. Brațele tale mă protejează de orice rău, închipuit sau nu. Uitate sunt lacrimile amare pe care le vărsam când treceai cu ea de mâna pe sub geamul meu. Uitată este durerea despărțirii. Mă ridic, tot fără cuvinte; mă îndepărtez puțin de tine.

Te privesc senină, sperând ca ochii să nu trădeze furtuna ce mi se zbate în piept. De ce nu port în mine fructul păcatului? Un cadou pe care mult mi-aș fi dorit să îl primesc. Amintirea ta revine doar în vis. De ce oare?

Aș alege clipa asta pentru o veșnicie împreună

Am vrut cândva să chem moartea, crezând că doar ea mă poate elibera. Acum chem visul înapoi, să mai putem trăi clipe, și nopți, și veșnicii închipuite, căci nu am dansat decât o vară. Îmi pare totul atât de real! Îți ating fascinată buzele, apoi obrazul nebărbierit. Mâna-mi coboară pe gâtul puternic, pipăind.

Într-o singură mișcare, neîntreruptă, te ridici, îmi prinzi mijlocul, mă salți în aer, îți lipești capul de sânii mei. Simt un gol în stomac. Dacă ar fi să pot alege o clipă pentru eternitate, pe aceasta aș dori să o primesc.

Realitatea este un duș rece

Strâng pleoapele. Vreau să rămân aici, dar visul se destramă, fir cu fir. Realitatea este un duș rece, pe care îl suport cu greu. Chiar și fără să deschid ochii, știu. Știu că sunt singură, că în brațele tale o alta se odihnește. Zâmbetul tău pe alta o face fericită. Toate gândurile tale spre alta se îndreaptă.

Deschid ochii. Se luminează de ziuă. În camera pustie, cu ochii pierduți în gol, retrăiesc visul. Sunt doar biete frânturi de viață imaginară ce mă hrănesc în nopțile reci.

*

Cărțile sunt seva cu care mă hrănesc

O clipă pentru eternitate – pe care o alegi?

Îmi place să amestec uneori realitatea cu imaginarul. Alteori scriu doar din imaginație. Mă hrănesc cu povești. Te hrănesc și pe tine. Nu știu dacă te satură. În caz că nu, te invit să citești cărți. În ele se ascund nenumărate povești. Unele inspirate din realitate, altele imaginate de mințile celor pentru care nu există limite.

O clipă pentru eternitate - pe care o alegi?