O caldă nebunie

Sper… Am multe speranțe. Atât de multe încât aș mai avea nevoie de vreo 3000 de ani. Din fiecare moment drăguț al vieții mi-am făcut petic bun de lipit în caleidoscop și cred că imaginea finală este imaginea fericirii simple, acea fericire de care nu ești conștient decât dacă ai ghinionul să o pierzi. Să stau în casă…, departe de frământările și răutățile lumii, cu picioarele învelite în păturica pufoasă, cu o carte în mână, cu farfuria de dulciuri alături, ascultând sunetele familiare: clicurile tot mai rapide, cu cât lupta din jocurile copilului se întețește, respirația calmă a bărbatului de lângă mine, torsul pisicuțelor și sforăitul zgomotos al câinelui. Cam așa mă gândesc… că arată fericirea.

Astăzi (18 august 2016)… fericirea e la fel de simplă, chiar dacă are alte culori și alte sunete.

Miroase a cadouri, a inimă bună, a bucurii neașteptate. Pisicile mele… aleargă după mingiuțele abia primite și își mârâie suratele atunci când pun dinții pe marele premiu, șoricelul albastru. Câinele meu… urmărește mingea galbenă ascunsă într-un plic din care iese codița falsă a unei pisici. În pauze, când se odihnește, încearcă să fure șoricelul. E o nebunie caldă ce îmi umple sufletul.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… poate fi început chiar de la finele acestei săptămâni, dacă nu bate la ușă neprevăzutul. Prin Ploieşti… au ajuns cu bine diapozitivele la care am visat cândva. Voi face din ele un abajur (sper) drăguț. Nu am destule cuvinte pentru a mulțumi pentru toate darurile celei care, prin blogosferă…, își spune vax-albina.

 

 

 

Un citat/proverb favorit… “Omul care este bogat sufleteşte îşi dăruieşte uşor comorile şi este gata să le dăruiască tuturor, fără excepţie. Cel care este gata să primească aceste daruri le va avea din abundenţă.” – Rabindranath Tagore

O fotografie preferată…

 

 

Jurnalul de femeie simplă – pagina 94 – se încheie aici…, cu Pufina urmărind de pe margine joaca de-a șoarecele și pisica.