Mereu mi s-a părut că numele mi-a fost povara pe care trebuia să o port, cu care trebuia să defilez de-a lungul vieţii, cu care ar fi trebuit să mă identific. Am considerat mereu că un nume deosebit, cum este Vienela, deşi are o rezonanţă plăcută şi mă face să fiu unică (aproape) în această privinţă, mi-a şi îngreunat anumite momente în viaţă.
Cele mai vechi amintiri pe care le am sunt legate tot de nume, de copiii care nu pricepeau, nu reuşeau să îmi reţină numele şi mă puneau să îl repet de zeci de ori. Oriunde am mers, la şcoală, la serviciu, la o întâlnire cu un băiat, întotdeauna prezentările m-au făcut să mă enervez, să îmi repet numele de nu ştiu câte ori, cu speranţa că îl vor înţelege şi îl vor reţine.
Nu ştiu exact de unde vine acest nume, dar mi-am dorit de foarte multe ori să nu îl fi avut. Am întrebat-o de nenumărate ori pe mama de ce nu m-a botezat Ana, Mihaela, Maria, Nicoleta sau oricum altcumva, dar nu Vienela.
Văzând că oamenilor le este greu să îmi reţină numele şi mă strigă Elena, Mirela, Ionela, Viviana, Nela, am început să mint, spunând că mă cheamă Anca. Dar sora mea avea grijă să mă desconspire, făcându-mă să intru în pământ de ruşine. Mai târziu mi-a venit ideea să mă folosesc de al doilea nume, Alexandrina, şi le-am cerut oamenilor să mă strige Sanda. Nu am avut succes, unii deja se obişnuiseră şi preferau să repete cu mine Vi-e-ne-la, decât să audă că sunt numită Sanda. Am renunţat la Sanda când s-a îndrăgostit de mine un coleg de liceu pe care îl chema Papuc (nume de familie) şi am ajuns râsul clasei; mă sfătuiau să îi accept prietenia, să devenim o familie de cizmari. :))
Am remarcat că cel mai uşor mi-au reţinut numele italienii, ba unul chiar mi-a spus că se găsea la ei cândva o îngheţată care se numea aşa.
Ca să fiu sigură că nu va trece şi copilul meu prin aşa ceva, am decis să îi pun numele Ionuţ, un nume simplu, des întâlnit, un nume care să nu atragă atenţia.
Am văzut astăzi la Ana Q un articol în care povesteşte cât de greu i-a fost în viaţă având un nume comun. Mă întreb cum de noi, oamenii, nu suntem niciodată mulţumiţi cu ceea ce avem? Eu mi-am dorit mereu un nume simplu, iar Ana a suferit tocmai pentru că numele ei era prea des întâlnit.
pe mine ma cheama Alexandru, dar majoritatea imi spun Alex..si-mi place mai mult asa decat Alexandru.
Pe tatal meu il chema Alexandru, dar toti ii spuneau Sandu sau Şoni. Al doilea nume al baiatului meu este Alexandru. Cand avea 4 ani nu mai raspundea la numele de Ionut, avea pretentia sa il strig Alexandru. :))
ha. la mine e belea cu numele.
ca toti mi-l pocesc.
plus parul de-l am…
sa vezi atunci nenica.
am ras cand am fost la intal;nirea cu bloggerii.
eu m-am recomandat spanac, iar jidanul… un neuron.
si l-am intrebat de ce
zicea pai ca ma, toti zic emil, alex, cristi, diana, kathy etc.
si vin eu… aurelian, incantat de cunostinta… nu suna bine :)
asa si cu numele meu.
nu multi mi-l stiu. :)
Si pana la urma care este numele tau? :))
Offf..mai eu nu ma plang de nimic ma cheama “Ana” ma cheama si Deborah..mi se spune Anabella,Zenaida,Anisoara,Any,Deby,Anutza,mie imi place Deborah e un nume intalnit mai rar…in Romania:D dar Ana e comun:>e ok..pana la urma sunt Anaa:))
Ah da..acum mi se spune Aniela!:P
Deci sa nu iti mai spun Aniela, ci Ana? Mi-ar fi greu, m-am obisnuit si imi place Aniela.
Dar si Deborah este foarte frumos. ;)
Eu am trei prenume: Mădălina Adriana Claudia. Separat sunt nişte nume obişnuite, însă împreună îmi fac o prezentare mai lungă. Sunt mulţumită de ele. Întotdeauna mi-au plăcut. Şi ceilalţi sunt mulţumiţi de ele…au de unde alege :))
Am avut si eu un coleg care avea trei prenume, iar numele de familie semana tot a prenume: Andrei. Si cum te striga, cu care dintre prenume?
Hm.. eu n-am nici o parere in privinta numelui meu. Gasesc ca mi se potriveste. Ce mi-a mancat mie insa tineretile a fost faptul ca aveam 4 prenume si trei nume. Asta in Rusia se apropie de limita imposibilului (de regula exista un singur prenume si numai unul) si ca atare a starnit mereu comentarii din partea profesoarelor de la scoala (singurele care, pe motiv de catolog, si stiau ca am 4 prenume). :D Ma intrebau regulat daca ai mei au fost beti cand m-au numit. Le-am explicat regulat ca nu. :D
Cred ca ai putea ajunge in Cartea Recordurilor pe acest motiv. Rus cu 4 prenume si trei nume. Cat despre profesori… mai bine incercai sa schimbi putin ordinea a doua dintre cuvintele din ultima ta propozitie(cu transformarea cuvantului “explicat” in “explicit”), poate asa pricepeau.
1. Dar ai intrebat-o pe mama ta de ce sau de unde a fost inspirata sa-ti puna numele Vienela ? Chiar m-am uitat pe thinkbabynames dot com, care e un site destul de comprehensiv, am dat si Google ca sa incerc sa gasesc originea numelui Vienela, si nu l-am gasit !
2. Trebuie sa povestesc ca numele norvegiene sunt total de pe alta planeta ! Nici nu poti sa-ti dai seama daca cineva e fata sau baiat dupa nume aici ! De ex uite, dau o lista de nume norvegiene si sa-mi spuneti voi, (FARA trisat cu Google), daca credeti ca sunt de fete sau de baieti ! Gro, Aage, Astrild, Åge, Alfhild, Tone, Berit, Bjarte, Frode, Geir, Ingegerd, Jarle, Rune, Kaj, Sjurd, Jorunn.
3. Mie mi-a povestit mama ca ea in sinea ei voise sa-mi spuna Claudiu, (sau poate Cecilia sau Claudia daca eram fata, ca nu stia ca in 1980 nu se prea faceau asa ecografii de rutina ca sa se stie sexul bebelusului dinainte, si astea erau nume de prietene din copilarie de-ale ei cu care se intelesese ff bine si pe care chiar le admirase intr-un fel sau altul, si avea o parere buna despre ele), dar inca nu discutase asa serios cu tata despre asta, plus ca m-am nascut cam pe neasteptate prematur, si tata a venit la mama la maternitate dupa ce m-am nascut cu certificatul de nastere in mana deja facut cu numele ales de el fara s-o intrebe (Eugen Horia), si era sa iasa scandal ! Dar pana la urma tata, care e ff diplomat, a inceput sa ii explice lui mama de ce numele alese de el i se pareau mai potrivite, si pana la urma, mama, care in ceea ce priveste expertiza in Istoria Literaturii tinde sa ii dea intaietate lui tata (desi pe alte domenii ale cunoasterii umane, cum ar fi Matematica si Economia generala, are EA intaietate, desi are si el o expertiza recunoscuta de mama pe domeniul mai ingust al Economiei Internationale teoretice, nu practice, dar in general si-au recunoscut si acreditat reciproc expertizele specifice), mi-a povestit ca i-a zis lui tata, “bine, asa o fi cum zici tu, macar sa fie el sanatos” (ca eram chiar prematur si aratam ca o maimuta + stateam asa cam apatic nu stiam nici sa sug ca lumea, mi-a zis ca nici macar nu plangeam, doar stateam asa si ma uitam ca prostul in jur, nici macar nu stiam sa urmaresc cu ochii vreun stimul vizual ca lumea, si in general paream cam confuz si dezorientat, de mi-au facut si punctie lombara, oricum am stat o luna intreaga in maternitate pana s-au convins ca am inceput sa cresc in greutate asa mai consistent, si ca nu era ceva mai grav cu mine decat poate ca eram mai bleg si poate oarecum mototol din fire).
4. In sfarsit am terminat si Leapsa cu “Daca eram…”. Zau, m-am chinuit destul de tare sa fiu constiincios, mai ales ca am ales sa descriu pe 4 categorii, (A: cum sunt actual, I: cum as vrea sa fiu ideal, O: cum ar trebui sa fiu asa pt binele mai larg al societatii din jur, plus F: cum mi-ar fi frica sa fiu, cf teoriei Discrepantei Self-ului, la care am dat un link acolo de pe wikipedia) ! Am citit pe Internet ca unii opineaza ca numele cuiva ii poate influenta cumva destinul. In general asa ca filozofie, desigur cred ca asa ceva e cam aiurea, insa totusi poate avea un sambure de adevar in anumite societati, pt ca am citit chiar in presa norvegiana ca acum cativa ani, unii imigranti de origine straina, care aveau nume care sunau mai ciudat non-europeean, si in orice caz non-norvegian, aveau o sansa mai mare sa nu fie chemati la un job interview daca trimiteau C-V-ul, si cativa jurnalisti au facut o investigatie si unii chiar au incercat sa trimita C-V-ul cu un nume strain si cu un nume mai norvegian si chiar au gasit ca asa era, si cativa oameni chiar au povestit ca ei si-au schimbat numele tocmai ca sa fie mai acceptati si sa gaseasca un job, plus am citit si pe CNN ca si in America se intampla asta uneori. De fapt, in America daca cineva aplica pt cetatenie americana i se ofera automat si optiunea de a-si schimba numele, si asta e ceva vechi in legislatie, dar nu au schimbat chestia asta mai recent, desi recent lumea in general nu alege sa-si schimbe numele asa cum o faceau destul de multi din cei care imigrau pe la sf sec XIX- inc sec XX acolo, mai ales cei cu nume mai greu de pronuntat in engleza, de ex cu nume de familie poloneze din alea cu multe consoane una dupa alta.
Mama avea o prietena care isi botezase fetita Vienela. De acolo s-a inspirat. Sa fi vazut mirare pe profesori, cand s-au trezit, la doua clase diferite, cu doua fete numite Vienela. :))
Gro- baiat; Aage- fata; Astrild- fata; Åge- baiat; Alfhild- baiat; Tone- baiat; Berit- baiat; Bjarte- baiat; Frode- fata; Geir- fata; Ingegerd- fata; Jarle- baiat; Rune- fata; Kaj- baiat; Sjurd- baiat; Jorunn- fata. Nu as stii cum sa caut pe google si nu ar avea farmec. :)) Am nimerit vreunul?
Ah, ai nimerit mai multe decat a reusit bloggerul Intuneric (de la blogul Cronica Unei Morti Anuntate) cand a incercat el acel test ! Ai nimerit 7 din 15 !! Aproape jumatate ! Daca dadeai cu banul aveai probabil sanse mari sa obtii probabil acelasi rezultat ! Nu stiu de ce s-a incapatanat Intuneric sa deduca logic in loc de a da cu banul, ca probabil ar fi nimerit si el mai multe !
Gro, Tone, Berit- sunt nume de fete, nu de baieti
Aage, Astrild, Frode, Geir, Rune- sunt nume de baieti, nu de fete.
Ce mandra sunt de mine. :))
Dar tu chiar poti tine minte asemenea nume?
NU. De fapt tin minte daca cunosc pe cineva cu numele ala si il vad cu ochii mei daca e baiat sau fata, de ex am cunoscut fete numite Gro si Tone si baieti numiti Astrild si Rune ! Pe astia ii tin minte acum ca i-am vazut cu ochii mei. La ceilalti chiar a trebuit sa re-verific cu Google cand ti-am corectat “extemporalul” pt ca nu eram sigur nici eu !
Sunt niste nume imposibile pentru romani, dar probabil asa li se par si lor numele noastre. :))
Eu mi-as fi dorit sa ii pun numele Sabin baiatului meu, dar taica-su a refuzat categoric, motivand ca i se pare nume tiganesc. :))
Aveai si motive sa fii mai mototol, doar erai prematur… cu toate ca nu stiu exact cum sunt copiii prematuri. :))
Eu am doua nume. Imi plac si raspund la amandoua. Unora le-a placut primul , altora al doilea.
Cineva mi-a zis ca Nicoleta suna prea dur si rece. Asa ca nu-mi spunea in nici un fel ! :)
Profesorii preferau tot Nicoleta- era mai simplu ! :)
Eu cred ca amandoua ma reprezinta !
Mie imi place Vienela- are o muzicalitate aparte !
Mie Nicoleta nu mi se pare cel mai frumos nume din lume, dar imi trezeste amintiri placute. Am avut doua colege care purtau numele asta si cu amandoua m-am inteles foarte bine.
Profesorii mei, cu mici exceptii, au preferat sa imi spuna pe numele de familie, dar niciunul nu a ratat ocazia de a ma intreba de unde sunt, de unde vin numele mele, inclusiv cel de familie. :))
Nu m-a deranjat nici incantat peste masura niciodata numele meu. Nici nu stiu daca numele are legatura sau nu cu persoana. Nu prea mi se pare a avea.
Eu cred ca, de fapt, omul e important. Degeaba un nume asa-zis frumos daca omul nu are caracter.
Pe mine unele nume de familie ma amuza prin rezonanta lor. Dar daca alea sunt…si oamenii sunt impacati cu ele, mai mult sau mai putin…nu-i problema mea :)
Eu am prins antipatie fata de unele nume din cauza ca cei care le purtau(si pe care eu i-am cunoscut) aveau un caracter urat.
Foarte amuzant articolul, mi-am inceput dimineata cu o portie de ras. :D Numele tau e foarte frumos, mie imi place. Insa nu l-am auzit niciodata si am fost putin bulversata cand pe facebook in dreptul tau au fazut o poza de barbat. Pana sa intru pe blog aici, am considerat ca esti tipul din acea imagine. :)) Ma rog, nici acum nu sunt eu prea dumirita ce e cu poza aia si pe cine reprezinta. Poate e un actor preferat?
Este un cantaret italian care imi place mult. Fabrizio Moro. Nu esti prima care imi spune ca reusesc sa creez confuzie cu poza. :))
* am vazut
Mi-au placut intotdeauna numele deosebite .
Este frumos numele de Vienela.
Este frumos, dar greu a mai fost in copilarie, cand profesorii preferau sa ma strige pe numele de familie, iar celorlalti trebuia sa le repet Vi-e-ne-la de prea multe ori. :))
Ce blonda sunt! Eu am crezut ca asta ti-e numele de scena, asa cum sunt eu Eminentza Cenustie!
Cand mi-am facut blogul m-am gandit sa semnez Leto Atreides, dar m-am razgandit in ultima clipa. Acum imi pare rau intr-un fel. Anonima fiind, puteam sa barfesc mai mult. :))
Sebastian Andrei …. cum suna ?
Nu este rau si nici foarte rar.
dar ce zici de unele nume de familie ?:)))) mai ales alea care au cuvinte obscene :))
Prefer sa nu zic nimic. :))
Eu am 3 prenume asa ca… :)) daca vrei iti dau de la mine unul mai comun :))
Imi pot alege dintre ele? Ca nu il stiu decat pe “Raluca”.
Ia sa-mi spui tu cat de comun ti se pare Ciprian. Prietenii imi spun Cipi :>
Puteau sa-ti spuna Ci3,141
pardon, Ci 3,14!
Am cunoscut si eu un baiat Ciprian. Toti ii spuneau Cip. Dar Adelina are dreptate, te poti semna personalizat Ci 3,14. :))
Oi fi mai greu de cap. De la ce vine Cip 3,14 ?
Ci-pi. Invatam la matematica: pi= 3,14. Deci in loc de Cipi poti spune Ci 3, 14.
Dar tu ai un nume foarte frumos și deosebit! Pe mine chiar numele m-a atras în primul rând. Îmi plac numele deosebite, unice, aparte! Îmi plac și cele comune, dar cele originale mult mai mult. Credeam că vine de la …Viena, care e superb, nu-i așa? Chiar dacă e de oraș. Dar ce oraș!!! Ca și Florența. ;) Ai un nume superb! :)
Nu imi aminti. A mai trecut cineva pe aici care spunea ca i-a atras atentia numele si s-a gandit sa scrie un intreg articol despre mine. :((
Si eu am crezut mult timp ca vine de la Viena. Acum nu mai sunt la fel de convinsa.
eu am ramas blocata la Sanda Papuc :)))))) aveam un porf in liceu (de fizica) care ne zicea la toti ca numele noastru ne defineste si suntem asa cum ne numim. Tinta principala era un biet baiat numit Tufa, saracul a primit-o aproape in fiecare ora de fizica.
Nu avem posibilitatea sa ne alegem numele la inceput de drum, deci nu vad cum ne-ar putea defini asta. Dar unii oameni se pricep sa ironizeze si nu rateaza nici o ocazie.
Lasa ca e mai bine cu un nume mai putin intalnit, decat unul ca al meu ff comun, Alex..si eu, la fel ca Nana, am cam avut de suferit pt ca aveam un nume asa comun:))
:))) =)) mie intotdeauna mi-a placut numele meu, tot numele meu. suna perfect. de-asta nici nu planuiesc sa mi-l schimb… ever! dar nici nu am nici cea mai vaga idee cum o sa le zic la copiii mei ca sa sune la fel de frumos :)).
mami in schimb intotdeauna si-a detestat numele. zice ca e prea lung: Melentina. si ca sa fie totul perfect, lu matusa-mea i-au zis pur si simplu Dana :)) =)))
Ce am cerut şi ce am primit? Articolul ăsta îl ador. O părticică din pseudonimul meu e ANA,numele pe care mă strigă copiii ,când ADRI-ANA,li se pare prea lung. Sanda e numele sora mii,desi până la sase ani a fost strigată Sorina. Iar acum când te citesc ,mă gândesc cum de n-am ironizat-o niciodată cu partea asta a papucilor? Iar VIENELA e ca o muzică pentrumine.Muzică bună,caldă,emoţionantă. Muzica sufletului. Să fii măndră de numele tău.E unic.Ca tine!
Ti-as oferi mai mult, mereu mai mult, pentru toata bucuria pe care mi-ai adus-o in viata, Ana mea draga (astazi esti Ana si pentru mine)! Nu trece o zi fara sa descoperim noi si noi coincidente!
Vienela este unul dintre cele mai faine nume pe care le-am auzit în ultimul timp. Fie și numai prin el, oricine te întâlnește nu te va uita prea ușor. Țin minte că am dat prima dată de tine în online acum niște ani, lăsaseși un comentariu pe un blog (nu mai țin minte care sau al cui). De-atunci ți-am remarcat numele și m-am bucurat de fiecare dată când l-am reîntâlnit.
Ca să fiu sinceră, dacă aș avea o fată i-aș pune numele Vienela :)
Sincera sa fiu, cred ca as lesina de bucurie daca as afla ca ti-ai numit fetita Vienela. :)
Acum niste ani eram foarte naiva si iubeam multi bloggeri. Ii citeam si le lasam comentarii, incantata ca am gasit oameni pe care ii credeam ca mine. :D Intre timp au ramas extrem de putini cei pe care ii admir si ii caut.
Inclin să cred că eşti altfel.
Nu ca toată lumea, nu la grămadă.
Că te vezi oriunde ai fi.
Deci,
Multumesc frumos! Cred totusi ca sunt un om simplu, o oarecare… :D
Apropos de nume… Nu stiu ce mi-a venit acum sa caut pe facebook “fosile”, desi iti vad numele din adresa de mail. Stii ce imi apare la rezultate? “Vasile”, “Vasile”, “Vasile”… :)))