Mereu mi s-a părut că numele mi-a fost povara pe care trebuia să o port, cu care trebuia să defilez de-a lungul vieţii, cu care ar fi trebuit să mă identific.   Am considerat mereu că un nume deosebit, cum este Vienela, deşi are o rezonanţă plăcută şi mă face să fiu unică (aproape) în această privinţă, mi-a şi îngreunat anumite momente în viaţă.

Cele mai vechi amintiri pe care le am sunt legate tot de nume, de copiii care nu pricepeau, nu reuşeau să îmi reţină numele şi mă puneau să îl repet de zeci de ori. Oriunde am mers, la şcoală, la serviciu, la o întâlnire cu un băiat, întotdeauna prezentările m-au făcut să mă enervez, să îmi repet numele de nu ştiu câte ori, cu speranţa că îl vor înţelege şi îl vor reţine.

Nu ştiu exact de unde vine acest nume, dar mi-am dorit de foarte  multe ori să nu îl fi avut. Am întrebat-o de nenumărate ori pe mama de ce  nu m-a botezat Ana, Mihaela, Maria, Nicoleta sau oricum altcumva, dar nu Vienela.
Văzând că oamenilor le este greu să îmi reţină numele şi mă strigă Elena, Mirela, Ionela, Viviana, Nela, am început să mint, spunând că mă cheamă Anca. Dar sora mea avea grijă să mă desconspire, făcându-mă să intru în pământ de ruşine. Mai târziu mi-a venit ideea să mă folosesc de al doilea nume, Alexandrina, şi le-am cerut oamenilor să mă strige Sanda. Nu am avut succes, unii deja se obişnuiseră şi preferau să repete cu mine Vi-e-ne-la, decât să audă că sunt numită Sanda. Am renunţat la Sanda când s-a îndrăgostit de mine un coleg de liceu pe care îl chema Papuc (nume de familie) şi am ajuns râsul clasei; mă sfătuiau să îi accept prietenia, să devenim o familie de cizmari. :))

Am remarcat că cel mai uşor mi-au reţinut numele italienii, ba unul chiar mi-a spus că se găsea la ei cândva o îngheţată care se numea aşa.

Ca să fiu sigură că nu va trece şi copilul meu prin aşa ceva, am decis să îi pun numele Ionuţ, un nume simplu, des întâlnit, un nume care să nu atragă atenţia.

Am văzut astăzi la Ana Q un articol în care povesteşte cât de greu i-a fost în viaţă având un nume comun. Mă întreb cum de noi, oamenii, nu suntem niciodată mulţumiţi cu ceea ce avem? Eu mi-am dorit mereu un nume simplu, iar Ana a suferit tocmai pentru că numele ei era prea des întâlnit.