Nu vreau politica, eu nu cred in vorbe… Nu vreau să am nici o legătură cu politica, mi se pare cea mai murdară chestie inventată de oameni, dar văzând ce agitaţie s-a iscat, mă bag să spun şi eu doua vorbe. Toată lumea îşi dă cu părerea, toţi ştiu ce ar trebui făcut ca să ne fie mai bine, pe când cei care sunt deja sus, la putere, trec mai departe nepăsători la frământările noastre, călcându-ne în picioare şi umbra de demnitate care ne-a mai rămas. Îsi aduc aminte că existăm doar în prag de alegeri, când încearcă să ne smulgă votul dăruindu-ne un cozonac sau o umbreluţă.
      Astăzi ne bucurăm că a căzut un guvern, unii speră că următorul va reuşi să îndrepte ţara pe drumul cel bun, să ne facă viaţa mai uşoară, iar alţii încearcă pur şi simplu să ne aburească fără pic de ruşine.
      De mai bine de 20 de ani auzim minciuni gogonate, promisiuni bombastice, în timp ce tot mai mulţi dintre noi se străduiesc să se menţină pe linia de plutire, să nu se scufunde.
       Am ajuns să îi cunosc pe toţi pentru că, indiferent din ce partid fac parte, au câteva trăsături comune, care îi trădează: zâmbetul fals, abilitatea de a ţine discursuri pompoase care să nu spună nimic şi împroşcarea cu noroi a adversarului.
      Ce ne mai pot promite acum, când ţara este atât de săracă încât nici nu vor mai avea ce fura? Cine mai crede că nou-veniţii, indiferent cine vor fi, nu au de gând să se înfrupte din firimiturile rămase de la masa guvernelor trecute?
      Eu, una, nu cred. Pe pământul ăsta cică ar fi trăit câţiva sfinţi, dar ăia nu au făcut politică. De ce aş crede acum că cei ce vor veni sunt un soi de îngeraşi care  se gândesc la binele meu sau al tău?
      Cei care încă luptă să ajungă la putere vor doar să lingă ciolanul, dacă tot n-a mai rămas nimic de ros pe el. Părerea mea!!! Nu vreau politica, eu nu cred in vorbe…