Am ieșit cu Bruno afară. La colțul blocului, o doamnă. A mers în urma noastră până la capătul celălalt al străzii. Când să intre în scară, a început să țipe:
-Nesimțito! Ai umplut strada de căcați de câine. Pleacă cu javra de aici, nesimțito!
-Cu mine vorbiți, doamnă? Eu adun întotdeauna căcătul, iar acum abia am ieșit din casă, nici măcar nu a apucat să facă ceva.
-Să taci, nesimțito ce ești!
-Ești nebună, tanti!
Ea a intrat în scară, eu mi-am continuat drumul. După doi pași m-a strigat fiul doamnei, un bărbat cam cât Mihai al meu, adică unul capabil să mă ia în brațe și să alerge cu mine tot orașul.
-Cum îți permiți să o înjuri pe mama? Degeaba mârâie câinele. Crezi că mi-e frică de el?
L-am tras pe Bruno în spatele meu, să nu cumva să îl apuce, și am încercat să discut cu el. Era îndârjit, ridica mâna la mine și amenința că mă bate.
M-am calmat și i-am explicat că am pungi la mine, i le-am arătat, i-am spus că mă cunosc vecinii lui, că mă văd mereu adunând căcatul și chiar se miră, spunând că sunt printre puținii care fac asta. I-am spus că mama lui a început, că m-a făcut nesimțită fără motiv. S-a calmat și el și apoi și-a cerut scuze.
Dar dacă ne lăsam duși de val? Dacă îl lăsam pe Bruno mai liber? Dacă omul dădea în mine? Nici nu vreau să mă gandesc la ce ar fi ieșit și ce ar fi făcut Mihai după…
Frate, nu vă mai luați de oameni pe stradă, dacă nu vedeți cu ochii voștri câinele când se cacă! Se poate ajunge la lucruri urâte! Întâmplarea a avut loc în Ploiești, cartier Malu Roșu. Nu e prima dată când oamenii se leagă de mine doar pentru că sunt femeie și plimb un câine în lesă. Probabil nici ultima dată. Vreau totuși să înțelegeți că unii ploieșteni au bun simț și adună căcatul câinelui. Eu mă număr printre ei. Chiar vreți să îmi fac poze cu mine adunând în pungi mizeria și să mi le lipesc pe corp, ca să terminați cu jignirile gratuite? Sau e necesar să depun vreo plângere la poliție, ca să vă potoliți?
Mi-ai transmis, pe moment, acea stare de nervi! :) In ultimul timp n-am mai avut parte de idioti dar… nu-i tarziu!
Am o replica pentru astia care se baga ca musca sub coada calului (dar, uneori, uit sa le pun placa celor care imi vorbesc urat): “stiu ca ai o viata nefericita, dar nu e vina mea” (variatiuni pe tema) – pe cei mai multi ii duce in pragul apoplexiei, dar mi-e mila de ei pentru ca e adevarat: sunt nefericiti. Fericirea te impiedica sa vezi pana si rahatul in care calci. (a nu se intelege ca nu sunt de acord cu adunatul rahatului – mai ales de pe trotuar! Din iarba, unde nu calca picior de mojic… =D mai treaca-mearga, ca doar nu ma duc cu lanterna sa caut rahatul in iarba necosita, de exemplu). :)
Daca ar avea si doamna certareata un catel , ar avea de invatat cum sa iubesti neconditionat aproapele si nu ar mai fi agitata !
Adevarul este ca nu am reusit sa ii spun prea multe doamnei, ca a urlat ca o lasa, cand a ajuns la usa blocului. :D
Eu adun si din iarba, de teama carcotasilor, cu toate ca rahatul de caine e biodegradabil si pamantul are nevoie de ingrasamant natural. :D
Chiar esti o femeie prea calma. Nu stiu ce s-ar fi intamplat sa se ia cineva asa de mine. Daca ar fi fost vreo namila de barbat cu 5 caini dupa el, n-ar fi avut nici naiba curaj sa zica ceva chit ca ar fi fost 10 rahati in jurul lui.
Asta ma enerveaza si pe mine. Cand iese Mihai cu Bruno la plimbare, nimeni nu ii zice nimic, ca e barbat, e inalt si bine facut… :)
Societatea e mai divizata ca oricand, fracturi care nu se vor mai suda. Romanii au suferit o mutatie.
, ura e prezenta peste tot.
:D Asa se explica toate schimbarile pe care le observ la oameni. :D
E bine că ai reuşit să te calmezi, că s-a calmat şi fiul individei – că doamnă nu merită să-i zici.
Şi e trist că oamenii s-au înrăit în halul ăsta. :(
Trebuia sa rman calma, ca sa nu ajung la cine stie ce…
Si de mine s-a luat o nebuna ca nu strang dupa catel. Si culmea e ca eu am catel de imprumut, adica am grija din an in Paste de cainele unor prieteni cand pleaca in vacanta. Daca face pe strada strang, daca face in iarba recunosc ca nu iau tot timpul. Si tanti asta nebuna s-a luat de mine ca nu am strans cand a facut in iarba, dar nu iarba de parc, ci pe camp, ca stau intr-o zona in care dupa ultimul bloc incepe campul. Noroc ca aveam deja o punguta cu rahat in mana, era a doua tura ca sa zic asa. I-am dat punga in mana si am plecat de langa ea :))) A avut noroc ca nu i-am zis si cateva vorbe de duh. Si ca sa ca ma fac mai bine inteleasa, in campul acela isi duce toata lumea cainii si e la o distanta considerabila de bloc, adica nu incurca cu nimic faptul ca lumea nus trange de acolo. E camp, se transforma in ingrasamant, da?
Oamenii nu mai gandesc, pe cuvant! Pur si simplu isi tin capetele degeaba pe umeri. Un rahat in camp e un lucru bun, dar ei, bietii, nu pricep. :D
Doamne, ce oameni. Mai rar vezi asa ceva! :))
Oricum, felicitari pentru ca ai reusit sa te calmezi si sa-i explici. Macar e bine ca si-a cerut scuze!