Nu vă bazați pe vorbele copiilor! Vă pot induce în eroare, vă pot face să visați frumos, ca mai apoi, pe neașteptate, să pună dușul rece pe voi! Am pățit-o în această dimineață, însă vina nu este în totalitate a copilului, ci am și eu partea mea. Aș fi putut pune mâna pe telefon, să discut cu un adult, înainte de a visa cu ochii deschiși. Dar nu, eu m-am bazat pe spusele nepoatei mele, care are zece anișori, convinsă fiind că nu spune povești, ci are pe cineva alături.
Se făcea că la ora 7 dimineața, micuța Lorena îmi spune că este la țară, la mamaia ei, fericită că are niște pui de câine lup cu care să se joace. Vorbim câteva minute pe internet, după care mă întreabă dacă vreau și eu un pui, că oricum mamaia îi va da oricui îi va dori. Sigur că vreau! Ce vârstă au puii? întreb entuziasmată. Au 2 luni. Perfect! Nici că se putea mai bine de atât, nu? Îl anunț pe Mihai că ne va aduce Lorena un pui de câine lup, o întreb de câteva ori dacă mamaia chiar vrea să ne dea cățelul, ea îmi confirmă, după care…
”I se șoptește în căști” că puii nu au decât trei săptămâni, deci sunt mult prea mici pentru a fi luați de lângă mamă. Îmi vor da un pui când voi dori, însă eu chiar nu vreau să iau cățelul de lângă mamă la această vârstă, căci este mult prea devreme. Voi aștepta nerăbdătoare și pot doar să sper că mamaia nu se va răzgândi în următoarea perioadă. Între timp, voi încerca să mă documentez temeinic, să știu exact ce am de făcut când puiul de lup va ajunge la mine. Dacă aveți ceva sfaturi de oferit, le primesc cu plăcere și recunoștință.
Update înainte de publicare: se pare că puii au trei săptămâni de când au făcut ochi… :)
Lorena nu știe care este cățel și care cățea, așa că i-am dat un sfat plin de bun-simț: îl mângâi pe spate; dacă e bucuros – e cățel, dacă e bucuroasă – e cățea. :D
Pai cel mai intelept ar fi sa-l tii undeva la curte. Ma indoiesc ca un caine atat de mare se adapteaza la apartament, si voi la el. Si sper ca esti constienta ca pe tine cade magareata.
Nu ar fi chiar o mare problema adaptarea. Multi caini de talie mare se obisnuiesc repede sa stea in apartament. Dar faptul ca baietii mei s-ar ocupa prea putin de el si mi-ar lasa mie toate pe cap ma cam sperie, sincera sa fiu.
Cred ca cele mai utile sfaturi le gasesti deschizand o “enciclopedie a cateilor” la pagina Adriana Tirnoveanu.
Nici nu ma gandesc sa il aduc acasa pana cand nu discut cu Adriana, iti dai seama… :)
Am avut un caine lup care a trait 12 ani. Este un animal foarte loial.
Ha, ha, nu stiu cum am reusit sa postez aiurea comentariul. Cel cu loialitatea era pentru tine… :)
Ai vorbit de mai multe ori despre câini, aşa încât nu mai ţin minte dacă ai vreunul sau nu. Dacă ai deja unul, nu ştiu cum se vor acomoda unul cu celălalt.
Am tot spus ca imi doresc, insa acum, ca sunt la un pas de a-l avea, ma sperie putin responsabilitatea pe care vreau sa mi-o asum de una singura. :)
Eu am un husky de aproape 8 ani, și stau și la bloc. Am luat-o când avea 3 luni, și nu m-am documentat deloc înainte. Cel mai dificil a fost s-o învăț să facă afară :) În rest, a învățat singură ce trebuie să facă și ce nu trebuie :)
Da, multi isi tin cainii in apartament, chiar daca sunt de talie mare, blanosi, dornici de aer rece. Ideea este sa ai timp destul pentru a-i scoate afara, sa alerge…
Sa iti traiasca!
Personal aş opta pentru un pui de sex masculin! Dar este doar o părere personală!
Să fim serioşi, dacă ai crescut un copil, n-o să ai nici o problemă cu un câine. În plus se responsabilizează cu mult mai repede! :)
:) M-a distrat comentariul tau! Intr-adevar, pare mult mai usor de crescut un caine… Ionut rade de mine, spunand ca acum mi-ar fi usor, dar ce voi face cand va avea vreo 2 ani si va fi o namila mai grea decat mine? Isi imagineaza cum voi alerga dupa el, trasa de lesa… :)))
Un caine e o mare responsabilitate, dar si o enorma bucurie. Asa e, pe tine o sa cada magareata, dar asta e de bine, o sa iesi mai des la plimbare, o sa faci mai multa miscare, o sa socializezi mai mult in parc cu ceilalti parinti de catei si pe tine o sa te iubeasca catelul cel mai mult, o sa fie super, ai sa vezi! :)
Am vazut zilele trecute o emisiune la tv, despre o tipa care si-a facut prieteni multi intr-un parc, printre stapanii de catei. Oamenii aia s-au legat afectiv si cand tipa s-a imbolnavit de cancer, toti au sarit sa o ajute…
Stii, ma gandesc numai la blog… Voi mai avea timp de el, daca imi iau catel? :)
Hmm, e minunat un câine în familie, dar un lup e o responsabilitate imensă.Creste repede, ajunge intr-un an la o statură impozantă, isi va cere drepturile: veterinar, mâncare potrivită, calciu pt oase, mai ales in primele luni, altfel ai de furcă mai târziu cu ei, trebuiesc plimbaţi des. Eu voi opta totdeauna pt o femelă, pt că masculii urinează peste tot, oricum ar fi trebuiesc sterilizati şi atunci ai liniste. Zara mea nu are stare in casa, îi e prea cald, dăramă tot, dar..acolo, in curtea din spate, e sefă şi fericită. De dragul căţeilor ţi-as spune să iei unul, de dragul confortului tau…nu, dar asta e fix părerea mea.Succes.
Stii ca ai reusit sa imi bagi indoiala in suflet, nu? De cand am citit comentariul tau, parca nu mai sunt chiar asa decisa sa il iau. Am luat in calcul si cheltuielile, si timpul pe care i l-as acorda, si tot, insa ma sperie putin faptul ca lupii intotdeauna m-au impresionat, mi-au dat senzatia ca sunt prea seriosi… Daca nu va fi asa cum visez eu, daca nu voi reusi sa il stapanesc? De asta imi e teama…
Ce e sigur e ca la copii gasesti sinceritate, frumoasa sau urata, este sinceritate!
Intr-adevar… Singura problema este ca nepoata noastra are o imaginatie foarte bogata si am ajuns sa nu o mai credem uneori… :)
Subscriu la cele scrise de Adriana.
Cainii lupi, in general, si masculii in special, au un miros mai puternic; parul lor e destul de lung si va trebui sa cureti dupa el, nu gluma, daca-l lasi prin toata casa…
Se adapteaza bine la bloc – cunosc doua persoane care au, dar au si timp sa se ocupe… Au nevoie de miscare si sunt prea mari pentru a… alerga prin apartament. :) Sunt super faini, dar ai si de lucru (cu orice fel de caine – ceva mai putin cu cei invatati sa-si faca nevoile “la olita”), iar daca numai tu va trebui sa te ocupi de el… hm… In plus, cu vacantele va fi mai greu, daca nu are cine sa aiba grija de el in acest timp (bineinteles, daca nu exista posibilitatea sa-l luati cu voi…)
Inca ceva: gandeste-te cum vor reactiona si vecinii din bloc… Sunt prea multi oameni cu suflet urat…
Indiferent ce alegi: sa iei sau ba, iti doresc succes! :)
Offf, problema parului pe care il lasa in casa il enerveaza pe Ionut maxim. Imi tot spune ca va fi imposibil sa mai iasa din casa fara sa aiba macar un fir de par de caine pe haine, oricat as curata eu…
Astea sunt cele trei mari probleme: parul care il deranjeaza pe Ionut, vecinii care sunt destul de rautaciosi (avem o familie pe scara cu un catel cat palma; l-au trecut la intretinere, au platit amenzi pentru ca latra, au avut fel si fel de probleme cu vecinii din cauza cainelui) si teama mea ca nu il voi putea stapani, caci au personalitate acesti caini, nu gluma…
:)) spor cu puiutii :)))
Merci :)
Da, cainele lup este renumit pentru loialitate… Aveam un tip in cartier care avea un lup atat de bine dresat, incat mi-l amintesc si acum, dupa 30 de ani. Se intelegeau din priviri.