Se întâmplă câteodată să tragem concluzii pripite din frânturi de fraze, dintr-o privire, dintr-un gest. Mă întrebam de ce uneori sunt pusă în situaţii jenante, din care îmi este greu să ies şi nu găseam răspunsul. Acum îmi dau seama că oamenii uneori se grăbesc să interpreteze o situaţie, o vorbă, fără să aibă date suficiente.
Chiar şi eu mă păcălesc singură din cand în cand, pentru că îmi doresc mult ca o situatie să evolueze într-un anumit fel şi atunci orice are cea mai mică legătură cu acea situaţie îmi dă noi speranţe, unele prea departe de realitate. Dar invat sa nu mai trag imediat concluzii…
Doar pentru că un om încearcă să fie drăguţ, să nu îţi arunce verde în faţă părerile sale, nu înseamnă că îţi va fi alături, că te va susţine sau că îţi aprobă acţiunile. Dacă îţi zâmbesc şi îţi spun că te vei descurca nu înseamnă că voi pune şi eu umărul la dezlegarea problemei tale.
Îmi amintesc o întâmplare rămasă de pomină în cercul meu de prieteni: o fată urcă în autobuz(nu vă pripiţi, nu este vorba de mine :-P) şi observă un băiat frumuşel care o tot privea insistent. Bucuroasă şi mândră, se gândea că a mai făcut o victimă cu frumuseţea ei. După câteva staţii, tipul vine hotărât spre ea: – Biletele sau abonamentele la control, vă rog! :))
După un chef teribil cu bere rece ca gheaţa, Ion a răguşit. Merge la prietenul său de pahar, Vasile.
Sună şi în uşa apare soţia acestuia.
-Vasile este acasă? abia putu şopti Ion. La fel de încetişor, doamna şopteşte:
-Nu, intră repede să nu ne vadă careva…
Chiar şi atunci când cineva te critică, nu trebuie să te grăbeşti cu sentinţele, poate totuşi nu are ceva personal cu tine, ci este supărat sau vrea să te ajute să vezi unde ai greşit.
Dacă un om se înşeală în privinţa intentiilor pe care le ai, îi explici că s-a creat o încurcătură sau laşi lucrurile să se rezolve de la sine?
Cred ca cel mai bine este sa lamuresti situatia !
Chestiile astea au tendinta sa se transforme in avalanse !
Dar… practica ne cam lipseste :)
Am incercat, dar uneori omul ramane cu o mutra asa dezamagita… :((
Depinde (1) de situatie, (2) daca merita efortul si (3) ce interes am in afacere. De regula nu ma obosesc. Eu sunt de parere ca lucrurile devin clare de la sine, pe masura ce se desfasoara. De multe ori explicatiile suplimentare creaza si mai mare confuzie si mai ales consuma timp. In plus oricum oamenii n-au rabdare sau atentie sa le asculte pana la capat. Sigur insa ca le ofer daca-mi sunt cerute direct (depinde cine la cere) sau impuse. Dar altfel nu consider ca-i de datoria mea sa ofer explicatii cuiva despre o situatie in care e implicat sau la care asista. Decat daca-mi foloseste. Altfel, asa cum eu pot sa o analizez, poate si ‘mnealui. Nu-s tata lui :D.
Am remarcat si eu ca uneori este mai greu sa explici decat sa lasi lucrurile asa cum sunt.
Viata e frumoasa pentru ca suntem diferiti…
Uneori parca prea diferiti. :))
Eu am învățat să nu mai ofer ajutorul meu decât atunci când este cerut, pentru că, în caz contrar, nu este apreciat. Ca răspuns la ultima ta întrebare aș spune că depinde despre cine este vorba. Dacă este cineva apropiat clar îi dau explicații suplimentare și îi spun tot ce am pe suflet. Dacă nu, las timpul să le rezolve pentru că nu merită să îmi bat gura degeaba pentru niște persoane de a căror părere nu îmi pasă.
Eu nu reusesc sa invat lectia asta simpla si ma trezesc de multe ori bagata in problemele altora. :))
Eu cred ca de cele mai multe ori nu e ceva personal. Pur si simplu este vorba de o perioada mai proasta…
Depinde de situatie. Sunt oameni care vor sa iasa in fata cu orice pret.
Tare intamplarea cu fata din autobuz :))
Inca ne mai amuzam cand ne amintim de ea. :))
Ii explic ca m-a inteles gresit sau a inteles gresit o situatie
daca eu sunt cea care face o confuzie si eventual ajung sa jignesc indirect pe cineva, imi cer scuze
Sunt o fiinta politicoasa chiar FOARTE politicoasa. Asta e una din putinele mele calitati :)
Decat sa ma incurc in explicatii, mai bine incerc sa ajut direct cand pot. :))
clar il atentionez ca se inseala asupra datelor problemei. nici mie nu-mi place cand trag in directia gresita, iar altii se amuza sa parieze cum o sa-mi julesc nasul :D
cat priveste vorbele spuse artificial, cad bine o vreme, dar dupa un timp, realizez ca desi mi-au creat o stare de bine pentru o perioada, de fapt ma mint singura.
Eu in primul rand tin cont de situatie. Uneori chiar este necesar sa lamuresti problema, alteori este mai simplu sa o lasi sa se rezolve singura.
Asa procedez si eu ! :))
oamenii intotdeauna vor judeca mai repede decat sa analizeze..
referitor la fata frumoasa..se pare c a fost o problema de interpretare..se vede ca exista muuuulte realitati.
in privinta intrebarii din final..daca omul se inseala si exista astfel momente..este pentru ca el isi proiecteaza toate grijile asteptarile si gandurile aiurite asupra mea. si daca persoana in cauza conteaza pt mine, ok.voi incerca sa explic. si daca nici de data aceasta nu intelege, atunci devine probl ei si nu a mea. iar daca pers in cauza conteaza mai putin, deja a devenit deodata doar probl ei. prea multe explicatii fac rau de cele mai multe ori, si te pun pe tine intr-o pozitie inferioara..;)
Eu sunt in general foarte directa, dar am momente in care imi este greu sa destram visurile unui om, asa ca mi se intampla sa imi fie greu sa explic ca nu ma intereseaza problemele altora. :))
Nu chiar!Pana la urma nu trebuie sa intereseze pe cineva ce are alt om in curtea sa:)!Sa lase sfaturile pentru ei si eu merg pe remiza aia..cand cineva pe care nu’l cunosc si nu am purtat niciodata o discutie cu el,nici ii iau in seama sfatul,critica sau ce o fi!Asa sunt eu..nu-mi pasa de ce crede lumea!:D
Totusi, uneori critica poate fi constructiva.
Nu prea ofer sfaturi,pentru ca nu imi place sa fac asta:D doar imi dau cu parerea la cv anume si gata!
Este mai bine, asa nu vor putea spune ca i-ai sfatuit gresit. :))
de obicei, cand cineva mi se plange – am prima tendinta sa il cred, si sa vad din exterior unde e problema si sa ii ofer sfaturi. Cam fraiera.
Am invatat intre timp sa apreciez oamenii care nu vin sa se planga, ci care vin sa spuna:
-am incercat asta
-am incercat cealalta
-nu imi iese. Ce sa mai incerc?
Pe de alta parte, si eu in ultimul timp ma plang mult. Am depasit limita oboselii, am depasit limita lucrurilor care le pot duce. Si nu mai pot.
Am avut si eu o perioada in care nu faceam altceva decat sa ma plang de tot ce mi se intampla, eram extrem de obosita si mai ales stresata. Apoi mi-am sortat activitatile pe categorii, iar cele care nu erau presante au tot fost amanate pana cand n-a mai fost nevoie de interventia mea. Mi-am oferit mai mult timp doar pentru mine si asa am scapat si de lamentarile penibile si involuntare.
Uneori suntem judecatorii supremi ai altora si cei mai indulgenti judecatori ai nostri!!
Mai mereu avem tendinta de a vedea barna din ochiul celuilalt inainte de a vedea paiul din ochiul nostru. :))
Faza din autobuz e penala rau :)) …cat despre restul…cred ca in general e vorba de o pasa proasta nu ca ar avea ceva personal
Indiferent de motivele celui care ma critica, eu intotdeauna stau si analizez ceea ce imi spune, ca sa ma pot corecta. ;)
Eu trag greu concluzii, am o tendinta paguboasa uneori de a tot analiza. Am pierdut destul din cauza asta. Iar in ceea ce priveste a ma explica eu cuiva…prefer sa nu. Pentru ca se spune: “qui s’excuse s’accuse” si am gresit de cateva ori explicandu-ma si persoanele implicate au inteles ca am vreun interes personal in chestiunea respectiva…
Am invatat din asta si mai bine tac :)
Si totusi, sunt momente in care trebuie sa dai explicatii, pentru a nu lasa loc interpretarilor.
Cand e ceva important si mi se cere o explicatie, normal ca sunt dispusa sa o dau si sa fiu cat se poate de sincera si directa. Dar mai sunt si cazuri cand se fac doar aluzii si vrand sa nu fii banuit de ceva aiurea sa vrei sa explici o atitidine gresit inteleasa de catre careva…si atunci e mai buna o abtinere. Pentru ca, asa cum am spus, am facut greseala sa ma grabesc cu niste explicatii, normale de fapt, dar gresit interpretate. La asta ma refeream :)
Am inteles, incercam doar sa fac o completare. :))
Dar uneori nu ni se dă această şansă de a explica. Asta mă enervează când am parte de astfel de situaţii :-?.
E intr-adevar frustrant sa nu te poti explica. :((
Foarte bun sfatul de titlul articolului. E o dovada de naivitate sa crezi ca omul va fi alaturi de tine daca iti zambeste frumos, ca e de acord cu ce faci si ce spui. Nu trebuie sa crezi in el nici macar cand iti promite ceva, daramite cand iti zambeste aprobator… Tocmai am trait o astfel de experienta, asadar vorbesc in cunostinta de cauza.
Daca as sta sa numar de cate ori in viata mi s-a zambit frumos si inutil, cate promisiuni neonorate am auzit… :((