Se întâmplă câteodată să tragem concluzii pripite din frânturi de fraze, dintr-o privire, dintr-un gest. Mă întrebam de ce uneori sunt pusă în situaţii jenante, din care îmi este greu să ies şi nu găseam răspunsul. Acum îmi dau seama că oamenii uneori se grăbesc să interpreteze o situaţie, o vorbă, fără să aibă date suficiente.

Chiar şi eu mă păcălesc singură din cand în cand, pentru că îmi doresc mult ca o situatie să evolueze  într-un anumit fel şi atunci orice are cea mai mică legătură cu acea situaţie îmi dă noi speranţe, unele prea departe de realitate. Dar invat sa nu mai trag imediat concluzii…

Doar pentru că un om încearcă să fie drăguţ, să nu îţi arunce verde în faţă părerile sale, nu înseamnă că îţi va fi alături, că te va susţine sau că îţi aprobă acţiunile. Dacă îţi zâmbesc şi îţi spun că te vei descurca nu înseamnă că voi pune şi eu umărul la dezlegarea problemei tale.

Îmi amintesc o întâmplare rămasă de pomină în cercul meu de prieteni: o fată urcă în autobuz(nu vă pripiţi, nu este vorba de mine :-P) şi observă un băiat frumuşel care o tot privea insistent. Bucuroasă şi mândră, se gândea că a mai făcut o victimă cu frumuseţea ei. După câteva staţii, tipul vine hotărât spre ea: – Biletele sau abonamentele la control, vă rog! :))

 

După un chef teribil cu bere rece ca gheaţa, Ion a răguşit. Merge la prietenul său de pahar, Vasile.

Sună şi în uşa apare soţia acestuia.

-Vasile este acasă? abia putu şopti Ion. La fel de încetişor, doamna şopteşte:

-Nu, intră repede să nu ne vadă careva…

Chiar şi atunci când cineva te critică, nu trebuie să te grăbeşti cu sentinţele, poate totuşi nu are ceva personal cu tine, ci este supărat sau vrea să te ajute să vezi unde ai greşit.

Dacă un om se înşeală în privinţa intentiilor pe care le ai, îi explici că s-a creat o încurcătură sau laşi lucrurile să se rezolve de la sine?