Sunt amănunte care apar involuntar la suprafaţă, în timp ce încerc să îmi amintesc cum a fost în acele zile ale adolescentei. Sunt detalii la care nu m-am mai gândit de atunci decât rareori şi care acum se bulucesc să iasă.
Crescută în faţa blocului, cu mici ieşiri într-un orăşel în care mama avea nişte mătuşi, mereu mi-am dorit să fi avut neamuri la ţară, într-un sat uitat de lume. Am iubit mereu satele româneşti şi oamenii simpli care trăiesc în ele. Am profitat cu neruşinare de prietenele mele care nu locuiau în oraş(şi ele de mine :)) ), le-am vizitat de câte ori mi s-a ivit ocazia.
Şi am ajuns la una dintre prietene în perioada când se cosea fânul. Ne-am dus pe deal să ducem apă proaspătă cosaşilor şi am refuzat să mai plec de acolo. M-au fermecat mirosul inconfundabil şi de neuitat al fânului abia cosit şi mişcarea pe care o repetau la infinit braţele vânjoase, înnegrite de soare şi de praf. Am uitat că mă văitasem de căldura sufocantă, am uitat că nu îmi plăcea praful, am uitat de tot.
Atunci l-am cunoscut pe M. , fratele prietenei mele. Era ars de soare, transpirat, prăfuit, netuns şi vorbea cu accentul celor care ies o dată pe lună din sat. Dar tăia fânul cu o măiestrie care îmi atrăgea irezistibil privirea şi cânta de răsuna pădurea la întoarcerea acasă. Conducea căruţa prin hăţişuri cu aceeaşi pricepere cu care băieţii din blocul meu îşi conduceau Daciile pe şosea.
Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar a reuşit să facă o pasiune nebună pentru mine în cele două săptămâni pe care le-am petrecut la ei udând grădina seara, strângând fânul ziua şi zbenguindu-mă noaptea la discoteca din sat. Cred că niciodată un bărbat nu a avut un asemenea comportament în preajma mea. Mă trata ca pe o fiinţă venită din altă lume, iar mie îmi plăcea la nebunie.
Până în ziua în care am refuzat să merg la discotecă, pentru că mă simţeam obosită. A plecat singur şi s-a întors beat. Mai văzusem băieţi beţi, dar ceea ce a făcut el în seara aia nu voi uita niciodată. I-a spus mamei lui că mă iubeşte şi că vrea să se însoare cu mine, deşi eu nu dădusem vreodată de înteles că aş fi interesată. Când i-am spus că nu sunt de măritat, că am o şcoală de terminat şi că nu m-am gândit niciodată la el altfel decât ca la fratele prietenei mele, a căzut în genunchi, a spart o sticlă de bere, s-a tăiat pe mâini, scriind cu ciobul numele meu şi jurând că nu va mai iubi altă fată.
A fost ultima dată când l-am văzut. Dimineaţa am plecat inainte să se trezească şi n-am mai vrut să aud de el. Reuşise să mă sperie. Am făcut bine, am făcut rău? Nu ştiu.
Eu zic ca ai facut bine
Vad ca marea majoritate spune ca am facut bine. De ce oare ma simt in continuare putin vinovata?
Dar macar i-a dat cineva primul ajutor daca era clar beat plus taiat pe maini si probabil ca nu stia sa aiba grija de sine in clipa aia, sau a fost lasat asa beat zvarcolindu-se de durere sufleteasca pe jos in praf, riscand sa faca tetanos sau cine stie ce alte complicatii de la acele rani + intoxicatia cu alcool (inclusiv stop-cardio respirator daca se ineca cu lacrimi si cu vomitat) ?
A incercat mama lui sa il potoleasca, dar nu a reusit. In schimb, m-a ascultat pe mine, cand l-am rugat sa se ridice si sa se spele. Mi se rupe inima cand imi amintesc ce mutrisoara avea in seara aia, parea distrus. Bine ca nu i-a trecut prin cap sa faca alta prostie, sa il fi avut pe constiinta.
Şi eu zic la fel!:)
Dar nici tu, nici Paul, nu ati argumentat, sa inteleg exact. :-P
Doamne feri!Bine ai facut ca nu erai de maritat:))
:)) Eram destul de mare de varsta… :))
brrrrrr! spune multam ca ai scapat si nu a continuat sa te urmareasca, hranindu-si pasiunea nebuna din imaginatie! Mare-i gradina Domnului!
El a continuat sa o trimita pe sora lui la mine cu scrisori, sa se intereseze de mine, dar eu nu am vrut sa mai ascult nici un cuvant care sa aiba legatura cu el.
Normal ca ai facut bine! Sigur nu ai fi putut trai acolo mult timp si nici respectivul n-ar fi putut trai in alta parte. Dar sunt convinsa ca sentimentele lui erau cat se poate de sincere.
Imi placea locul acela, inca imi plac asemenea locuri, dar nu stiu daca m-as descurca sa traiesc o viata facand acele munci, mergand pe iarba si sa ajung la oras o data pe luna. :))
Da, el chiar ma placea, dar era prea diferit de mine.
Exact ceea ce am spus. Nu, n-ai fi putut. Locuri ca acela sunt frumoase, stiu, dar pentru un orasean doar pentru o vacanta ori o vizita :)
Experienta (cu alcoolul) imi spune ca probabil a fost lasat acolo sa se calmeze :). Sau poate, daca nu era prea nervoasa, l-a cules mama-sa. Majoritatea mamelor sunt suficient de de treaba sau jenate sa faca asa ceva.
Era turbat cand vorbea cu mama lui, de parca avea vreo vina biata femeie. Nu l-am putut lasa acolo, desi ma cam temeam de el, de reactiile pe care le avea.
Horror movie or .. something else? :))))
Dar acum seriosi sa fim :D spookie, spookie dar asa declaratie de dragoste :D rar mai vezi.
Sigur nu as vrea sa mai vad asa ceva. :))
Nu stiu daca ai facut neaparat bine. Tipii indragostiti sunt irationali. Beti si timizi si mai si. Si eu i-am facut scene similare nevestei si nu cred ca regreta ca m-a luat. Cred ca nici divortata n-ar regreta ca m-a luat sau timpul petrecut impreuna. Voi fetele prea sunteti intransigente si pline de reguli. Ce nu puteai sa-l iei si totusi sa termini scoala? Doamna mea a terminat o facultate si un doctorat fiin casatorita cu mine. Si eu la fel. Casnicia nu o chestie sa stea impotriva scolii si a dezvoltarii personale. Din contra.
Am in continuare dubii, desi toti pe aici spun ca am facut bine. Poate nu neaparat sa ma fi maritat cu el, dar sa ii fi dat o sansa sa dovedeasca cine este cu adevarat. Pentru ca in cele doua saptamani nici o clipa nu lasase impresia ca ar putea avea o asemenea iesire.
Oricine poate avea asa o iesire :). Cei de pe aici, cu opinii la postul asta…sunt TOTI femei. In afara de mine si de Rudolph care n-a precizat ce opinie are. Cum la celelalte posturi iti comenteaza regulat si barbati eu zic ca probabil masculii maturi se abtin. Si ca fac asta fiindca toti au avut un mic episod din asta de care sa se jeneze si de care nu vor sa-si/sa aminteasca :D. Bine, poate pustii inca n-au avut. Eu unul recunosc fara jena, am avut de mai multe ori si nu toate legate de “amor” sau “iarta-ma”. Asa ca nu ma grabesc sa judec.
Aia poveste cu Romeo fara Julieta! Daca ziceai Da, cam cate coaste rupte aveai la ora asta? Ca blog n-aveai sigur. Poate doar bleg :))))
Dar as fi avut fan cosit, cu mirosul ala care imi place de mor. :))
ai facut bine si tu stii asta…
in mod sigur el era indragostit dar…
sa va adaptati unul la realitatea celuilalat ar fi fost foarte greu,nu imposibil dar foarte greu si pentru ca acest greu sa fie mai usor ar fi trebuit ca si tu sa fi fost indragostita…
el sigur nu te-a uitat si se pare ca nici tu :)
Daca as fi fost si eu indragostita de el, sigur as fi ramas acolo, incercand sa ma adaptez.
Nu am uitat nici o persoana din cele cunoscute pe parcursul vietii. Cu atat mai putin pe el, care mi-a oferit acel spectacol. :))
imagineaza-ti daca te casatoreai cu el si te-ar fi salutat vreun vecin… deci da, ai facut bine ca nu ai iesit cu el. parerea mea:)
S-ar fi obisnuit si vecini sa nu ma salute, daca il vedeau ca se comporta asa. :))
“A fost ultima dată când l-am văzut.” – DIN FERICIRE.
Lasand gluma la o parte, acum, dupa atata timp ti-ai putea imagina ce ar fi insemnat sa te cucereasca un asemenea om? Mai exact, iti poti imagina cum ar fi fost sa te fi casatorit cu el?
Probabil ar fi recidivat, desi pana in ziua aia nu parea sa fie genul…
Ca aparentele inseala, acum la varsta adulta stim. Dar, atunci in valtoarea flirtului si a conjuncturii ramai socat de deznodamant si cum se pot comporta unii taman cand ar trebui sa pluseze cu ceva frumos.
Sa ii acordam si circumstante atenuante, ca poate a baut pentru a-si face curaj pana a dat intr-un curaj nebun, poate nestiind sa se comporte a vrut sa dea dovada de barbatie cu toate acestea pacat ca unii strica momentele frumoase dintre oameni si chiar lasa niste amintiri totodata oripilante celor cu care intra in contact.
Nu cred ca era asa de obicei, dar eu nu mai intalnisem un asemenea comportament si nici nu mi-a placut. Dar acum inteleg de ce a facut-o.
eeee, te iubea nebunul:)) dar dupa mine, nu ai fi avut viata cu unul care se scrie cu ciobul pe maini:D varianta de la tara a emo :)))
Poate era doar un artist modern, neinteles de societatea in care traia. :))
Am înghiţit în sec X_X. Intelect neînţeles poate :-?
Stii ce mi-a spus baiatul meu, dupa ce a citit? Ca am distrus viata unui om, ca bietul baiat isi facuse prea multe iluzii, iar eu nu i-am dat nici o sansa.
Din ce am citit şi ceea ce a făcut el după ce tu ai plecat, se pare că ţinea cu adevărat la tine… Nu ştiu ce să zic dacă a fost bine sau rău. Ideea e că aţi avut drumuri diferite în viaţă. Tu vroiai o carieră, să faci o facultate, pe când el poate avea tot ceea ce îşi dorea. Era dificilă o relaţie la distanţă, iar dacă te măritai cred că o parte trebuie să cedeze pentru a exista armonie.
Era greu, foarte greu sa ne unim destinele, chiar daca as fi fost si eu indragostit de el.
Mda, pasional tipul. Insa de data asta tin cu Vladimir, poate te-ai speriat prea tare. Eu m-as fi intors in locul tau dupa ce-mi trecea frica, pt ca m-ar fi atras tipul asta de om, dar eu sunt ceva mai aventuriera decat o femeie obisnuita.
Mai tarziu mi-a parut rau ca nu am incercat, dar fusese pentru prima data cand vedeam un barbat atat de pasional.
Ce poate face pasiunea la varste fragede :)
Bine ca a fost doar atat. Ca aud uneori despre cazuri de tineri care fac prostii mult mai mari, din dragoste. Si asa ma simt cam vinovata, imagineaza-ti ce ar fi fost daca facea vreo prostie ireversibila.
Adevarul e ca nu e deloc usor sa iubesti si celalalt sa nu te iubeasca la fel. Partea proasta cu acel baiat era insa ca bea, si m-as gandi, oare cum sa traiesti cu unul care in cele din urma ar putea deveni betiv si cine stie ce alte scene sa-ti mai faca prin casa? Cu timpul, probabil unele de gelozie si cine stie la ce s-ar fi ajuns. Cu partea cu cioburile, mda, copilaresc, o amenintare de copil rasfatat care nu primeste ce vrea el.
Interesantă experiență și terifiantă de asemenea. Deși am o vârstă tare fragedă și eu sunt de părere că ai făcut bine :)
Primul meu iubit a scris cu o spray rosu pe peretii casei mele “Te iubesc , Cristina”. Aveam cam 19 ani si nu m-a interesat decat scandalul pe care mi l-a facut tata…
Ultimul a recurs la un santaj ordinar care mi-a schimbat viata si mentaliatea , inca se simt efectele comportamentul lui dezgustator.
Daca ai facut bine ? Valoarea unui barbat sta in stapanirea de sine …
Pana si marele Gatsby a dat-o in bara …
Cred ca fiecare om pe care il intalnim in viata ne schimba cate putin mentalitatea si traiectoria. Unii cu blandete, altii violent, unii cu voie, altii fara voie.
Cristina, e adevarat ca esti nascuta pe 11 septembrie?
Ehehe. Ce de lucruri mai descopăr eu în tine. Mă bucur că mai trimiţi din când în când câte un articol citit de vechii tăi prieteni dar necitit de cei ca mine.Pentru că,tu clar ai o arhivă demnă de invidie pură,dar fără răutate.
Interesanta si frumoasa poveste. Tu stii daca ai facut bine. Ai facut ce ai simtit si asta e important. Sufletul si instinctul ne dicteaza ce sa facem in anumite momente critice si ne protejeaza. Cred ca o persoana care e in stare de o asemenea pasiune, nu-si poate controla impulsurile iar pe termen lung o eventuala relatie ar fi fost devastatoare pentru tine. Nu ai ce sa iti reprosezi. Te simti vinovata ca ai starnit in sufletul lui astfel de emotii. Eu as putea sa vad traiectoria vietii lui din descrierea ta iar femeia din viata lui, sigur nu a are o viata usoara. Respira adanc si treci mai departe.
Am reținut că oamenii de la sunt simpli iar cei de la oraș probabil cumva mai complicați! De ce ar fi așa?
Te-a cerut de nevastă (aștia simpli de la țară au neveste nu soții) când era beat. Puteai măcar să aștepți să se trezească, să adune tot fânul, să vină ploile (atunci să te văd eu ce-ți mai place acolo) și abia apoi să fugi speriată din calea dragostei! De unde știi că treaz nu avea o altă perspectivă asupra ta?
Sesizez rautate in comentariul tau si nu o pot intelege…
Nici macar o umbra! :) Pe bune! sesizarea e falsa!
Pur si simplu am intrebari! Inutile ce-i drept! :)
:) Ok, atunci sa incerc niste raspunsuri. Intr-un articol, ca deja am ajuns la 100 de cuvinte si nu am spus nici jumatate din cat imi doream… :)
:) Frumoasă poveste. E normal să te întrebi acum, dar mai bine că ai fugit atunci. Diferenţa între voi era prea mare, cu timpul ar fi măcinat până şi iubirea lui şi l-ar fi transformat într-o brută.
Tare mult imi doresc sa aflu ce s-a intamplat cu el, daca e evoluat sau a devenit o bruta… :)
Bine pentru cine? Pentru tine da.. pentru el poate. Un mic Rebreanu ar putea scrie un roman despre asta :))