Sunt amănunte care apar involuntar la suprafaţă, în timp ce încerc să îmi amintesc cum a fost în acele zile ale adolescentei. Sunt detalii la care nu m-am mai gândit de  atunci decât rareori şi care acum se bulucesc să iasă.

Crescută în faţa blocului, cu mici ieşiri într-un orăşel în care mama avea nişte mătuşi, mereu mi-am dorit să fi avut neamuri la ţară, într-un sat uitat de lume. Am iubit mereu satele româneşti şi oamenii simpli care trăiesc în ele. Am profitat cu neruşinare de prietenele mele care nu locuiau în oraş(şi ele de mine :)) ), le-am vizitat de câte ori mi s-a ivit ocazia.

Şi am ajuns la una dintre prietene în perioada când se cosea fânul. Ne-am dus pe deal să ducem apă proaspătă cosaşilor şi am refuzat să mai plec de acolo. M-au fermecat mirosul inconfundabil şi de neuitat al fânului abia cosit şi mişcarea pe care o repetau la infinit braţele vânjoase, înnegrite de soare şi de praf. Am uitat că mă văitasem de căldura sufocantă, am uitat că nu îmi plăcea praful, am uitat de tot.

Atunci l-am cunoscut pe M. , fratele prietenei mele. Era ars de soare, transpirat, prăfuit, netuns şi vorbea cu accentul celor care ies o dată pe lună din sat. Dar tăia fânul cu o măiestrie care îmi atrăgea irezistibil privirea şi cânta de răsuna pădurea la întoarcerea acasă. Conducea căruţa prin hăţişuri cu aceeaşi pricepere cu care băieţii din blocul meu îşi conduceau Daciile pe şosea.

Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar a reuşit să facă o pasiune nebună pentru mine în cele două săptămâni pe care le-am petrecut la ei udând grădina seara, strângând fânul ziua şi zbenguindu-mă noaptea la discoteca din sat. Cred că niciodată un bărbat nu a avut un asemenea comportament în preajma mea. Mă trata ca pe o fiinţă venită din altă lume, iar mie îmi plăcea la nebunie.

Până în ziua în care am refuzat să merg la discotecă, pentru că mă simţeam obosită. A plecat singur şi s-a întors beat. Mai văzusem băieţi beţi, dar ceea ce a făcut el în seara aia nu voi uita niciodată. I-a spus mamei lui că mă iubeşte şi că vrea să se însoare cu mine, deşi eu nu dădusem vreodată de înteles că aş fi interesată. Când i-am spus că nu sunt de măritat, că am o şcoală de terminat şi că nu m-am gândit niciodată la el altfel decât ca la fratele prietenei mele, a căzut în genunchi, a spart o sticlă de bere, s-a tăiat pe mâini, scriind cu ciobul numele meu şi jurând că nu va mai iubi altă fată.

A fost ultima dată când l-am văzut. Dimineaţa am plecat inainte să se trezească şi n-am mai vrut să aud de el. Reuşise să mă sperie. Am făcut bine, am făcut rău? Nu ştiu.