Departe în timp, pe vremea când bizonul alerga nestingherit pe unde îi poftea inima, trăia în adâncul pădurii o fată atât de mândră şi de frumoasă, încât era greu să întâlneşti alta ca ea, oricât ai fi căutat. Părul negru cădea pe spate în codiţe împletite cu migală de către tinerele ei prietene, costumul din piele de căprioară i se mula pe corpul suplu, mocasinii plini de franjuri parcă dădeau aripi mersului său graţios.
Cactus-Înflorit ştia că singura sa avuţie era bunicul înţelept ce îi putea lăsa moştenire o parte din cunoştinţele acumulate. Pentru că timpul era limitat, iar sarcinile în cadrul comunităţii erau numeroase, fata învăţase se lucreze repede şi eficient. Obişnuia să stea pe pământul cald şi acolo, aproape de bunicul ce purta pe frunte semnele unei vieţi trăite cu gândul la ceilalţi, la bunăstarea lor şi să îl asculte.
-Bunicule, ce crezi că se va întâmpla pe pământ când noi nu vom mai fi?
-Ehe, Cactus-Înflorit… Marele Spirit m-a lăsat într-o zi să privesc până departe, într-un viitor atât de urât, încât pare de necrezut. Spiritul nostru sacru va fi batjocorit, iar sufletele vor fi pângărite. Am văzut luptând frate cu frate, am văzut animale ucise doar pentru a satisface plăcerea fiarei ce se ascunde în om, am văzut natura distrusă cu brutalitate, am văzut cum viaţa îşi va pierde sensul, cum mai mult de jumătate din oamenii trăitori pe pământ vor renunţa la orice dogmă şi se vor lăsa pradă demonilor.
Cactus-Înflorit îşi priveşte neîncrezătoare bunicul, îşi aranjează franjurile costumului şi şopteşte:
-Bunicule, cum va putea trăi omul atunci, ştiind că a furat, a batjocorit, a minţit, a ucis, că a fost mai rău decât animalele? Ce îi va spune Marelui Spirit când se va întâlni cu el? Degeaba îmi spui, că eu nu pot pricepe ce va fi BANUL şi cum va putea el transforma omul în monstru. O asemenea poveste nu se regăseşte în inima mea, în legendele noastre şi eu nu o pot cuprinde cu mintea!
off, vienela. ambele tale poveşti de astăzi au acelaşi sens. şi nu te pot contrazice, dar o scânteie mică, de speranţă, tot mai am pentru om.
Stiu ca exista omul bun, care crede si in alte valori, dar ma doare cand vad ca intotdeauna, chiar si cele mai frumoase idealuri sunt manipulate de smecherii care viseaza doar bani. Iar ceea ce spun astazi este exact ceea ce am vazut ieri.
Ha ! Ha ! Gata, l-am scris, plus m-am si distrat si am aflat lucruri ff interesante, in timp ce scriam acest articol, dintre care unul despre posibila utilitate a “testului Barfei” asociat cu numele d-lui Francis Crick, castigator de premiu Nobel in 1962, in alegerea unei cariere personale, despre care chiar dansul a povestit in autobiografia lui personala, in care totodata isi recunostea si eroarea facuta mai devreme cand utilizase tocmai acest cuvant “dogma”, se pare, in mod total gresit, in cadrul unor lucrari ff serioase, starnind ingrijorarea atator suporteri si fani !! Zau, ce bine-mi pare ca pot sa citesc chestii asa de interesante pornind de la anumite articole de pe diverse bloguri ! Pai daca nu era blogul tau, ce naiba, cum de era sa ma gandesc sa caut si sa aflu despre aceste lucruri atat de interesante plus distractive !
sorry, comentariul asta trebuia sa apara mai jos, dar a iesit mai sus !
Vin putin mai tarziu sa vad ce ai scris. Cred ca fiecare blogger are de castigat citind alti bloggeri. Aflam atatea lucruri interesante, cautam altele pornind de la o idee gasita…
Eu credeam ca dogma nu era ceva asa de bun, adica credeam ca e maibine sa renunti la dogme, desi sa stii ca bunicul ala de cactus are dreptate, iata ce rau e azi datorita cresterii procentului nr de oameni atei in lume, chiar si in conditiile in care comunismula invins ! Zau,eu cand zic dogma nu opot lega decat de religia crestina, dar sunt sigur ca exista si alte dogme. Ma duc sa caut.
In alta ordine de idei,voiam sa zic ca articolul tau mi-a placut ca e cu catusiamerindieni si bunici.Lista asta de cuvinte mi s-a parut ff dificila,ca m-am uitat asa din curiozitate sa citesc ce au scris si altii, pt ca ma gandeam sa incerc sa preiau si eu tema saptamana asta dar asa cumimipropusesem,utilizand pluralul seniorial,ca am facut jurnalul unui omsimplu cu pluralul seniorial, dar nu a iesit asa de nemaipomenit,si acum ma gandeam sa incerc sa fac un text din asta cu 12 cuvinte cu pluralul seniorial, sa vad ce iese, desi, zau,e ff greu !
şi eu te aştept rudolf! :)
Chiar mi-ar placea sa scrii ceva cu aceste cuvinte! Acel “dogma” m-a pus in dificultate… :)
erata: comunismul a FOST invins…cred, de fapt nu stiu sigur, ca nu ziceam asa ca ideologie, desigur, e ff popular azi, chiar mai popular decat niciodata,mai ales in UE…dar mie imi place ideologia comunista,numai ca stiu ca e asa o utopie, dar nu mapot abtine sa nu imi doresc asa uniformizare, standardizare,automatizare, plus egalitate asa total totalitar obligatorie, zau, e ff ingrijorator….cu cat petrec mai mult timp in UE, cu atat devin mai comunist, e ceva care pe mine ma nelinisteste, zau !!
Am si eu momente in care ma gandesc la comunism si imi spun ca averile imense, care sigur nu au fost castigate din munca cinstita, ar trebui impartite. Apoi imi amintesc si celelalte infatisari ale comunismului si imi trece. :)
FOARTE FRUMOS, MA BUCUR CA TE-AM GASIT..O ZI BUNA
Multumesc! O zi buna sa ai si tu!
Vă rog faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi spuneţi ce s-ar întâmpla dacă banii ar dispărea.
Subit şi dintr-o dată! :) Unele pleonasme sunt chiar savuroase.
Voi incerca, desi este destul de greu de imaginat o asemenea lume… In prima perioada ar fi haos, asta e clar! :)
” Orice iti imaginezi exista, undeva, intr-un colt de univers.”
Intelepciunea e(ra) o mare avutie.
Pacat ca putini mai pun pret azi pe asa ceva…
Textul ilustreaza/demonstreaza dragostea ta pentru povestile cu indieni :)