Nu neglijați educația copiilor în primii ani de viață
Da, cu aceste cuvinte simt nevoia de a începe articolul de astăzi! Nu neglijați educația copiilor în primii ani de viață! Mi s-a întâmplat de multe ori să aud părinții spunând că este prea mic copilul pentru a fi educat sau învățat ceva, că va avea timp întreaga viață să afle tot ceea ce l-ar putea interesa sau ajuta.
Sigur că mai târziu și-au dat seama că toate se învață la timpul lor, că niciodată un copil nu este prea mic pentru a învăța sau pentru a fi educat. Din păcate, era prea târziu pentru a repara ceva.
Educația copilului începe încă din primele luni de viață. Atunci descoperă mirosuri, culori, sunete, atunci învață să își recunoască părinții și obiectele din jur. Primele gesturi voluntare aduc părinților și primele bătăi de cap, căci micuții sunt curioși, pun mâna pe tot ce le iese în cale, vor să cunoască totul, să testeze totul.
Rolul părintelui este de a ghida copilul, de a-l face să înțeleagă că unele lucruri sunt bune, altele periculoase, că unele gesturi sunt necesare, altele nu, și tot așa…
Nu neglijați educația copiilor în primii ani! De ea va depinde dezvoltarea viitoare a copilului
Să vă spun o poveste, o poveste care nu este neapărat reală, dar care ar putea fi… Un copil s-a născut și a crescut, înconjurat de dragostea și grija familiei de a-i oferi cele mai frumoase haine, cei mai comozi pantofi, cea mai gustoasă mâncare. Foarte bine, spun eu și cred că veți spune și voi. Din păcate, cam asta e tot ce a primit.
Nimeni nu l-a învățat despre viață, despre lume, despre el însuși. Nu a fost învățat să vorbească ce și când trebuie, nu a fost învățat cum să se poarte în societate, nu a aflat nimic din ceea ce se petrece în afara mediului său.
Timpul a trecut, copilul a crescut… Părinții au descoperit că nu pot recupera ceea ce s-a pierdut. Timp, timp prețios, timp în care și-ar fi putut învăța copilul câte ceva, pentru a-l pregăti de viață, pentru a-i fortifica aripile, pentru a-i dărui cunoașterea. Carențele din educație se văd tot mai clar, pe măsură ce timpul trece și copilul crește.
Părinții nu reușesc să îi insufle dorința de a se autodepăși, nu reușesc să îi trezească nici măcar curiozitatea firească, nu reușesc să rămână calmi atunci când văd că puiul lor nu se poate ridica la înălțimea așteptărilor.
Nu neglijați educația primilor ani din viața copiilor voștri, dragi părinți! De ea depinde viitorul lor! Dacă vreodată vor reuși să se trezească, veți fi primii pe care îi vor judeca. Mai contează astăzi cei șapte ani de acasă?
Nu neglijați educația copiilor în primii ani de viață!
Inca din prima zile de viata trebuie sa iti cunosti copilul si nevoile sale… aici e mult de punctat. In privinta educatiei mai ales acei esentiali “sapte ani de acasa” conteaza atat pentru el ca si copil cat si in viata de adult cu atat mai mult si pentru cei din jur. Orice derapaj din viata de adult ascunde ceva din carentele de educatie, asa cum le-ai spus.
La un moment dat este si vorba aceea populara sa iti cunosti copilul. Depinde si de materialul lui genetic, de capacitatea lui de adaptare sau de inmagazinare a cunostintelor.
Un copil de 4 ani pune cam 400 de întrebări pe zi. Cele mai multe încep cu “de ce?” şi e bine să răspunzi la toate!