Intru în căsuţa caldă, primitoare şi un sentiment de bine mă învăluie. Cineva îmi dă jos paltonul de carton în care am fost adusă şi mă împinge spre mijlocul camerei, la lumină. Toată lumea scoate exclamaţii de uimire, toţi vor să îmi atingă pielea fină, mirându-se de culorile pe care trupul meu le oglindeşte în ochii lor. Nu am ştiut niciodată că sunt atât de frumoasă. Nimeni nu m-a lăudat, nimeni nu mi-a spus că sunt unică.
Am locuit până de curând alături de surorile mele, care îmi seamănă destul de mult, fără a fi totuşi aidoma mie. Cineva mă prinde cu o mână, mă răsuceşte şi îmi spune că sunt o scumpă. Mă salvează cea care de astăzi înainte îmi va fi stăpână şi prietenă. Mă ia în braţe, mă strânge cu un gest tandru la piept şi îmi spune că este mândră de mine, că mă adoră şi că mă va iubi mereu. Observ cu coada ochiului mişcare în dreapta mea şi aud rumoare. Curioasă, întorc la timp capul pentru a vedea săgeţile veninoase din privirile semenilor mei.
Oare de ce mă invidiază? De ce spun toate că le-am furat locul ce li se cuvenea? Cea neagră îmi arată un fermoar şi îmi spune că mă va zgâria cu el, dacă îndrăznesc să mă aşez lângă ele. Nu înţeleg nimic. Ce au cu mine? Sunt străină, sunt născută în India, unde toată lumea mă respectă şi mă iubeşte. De ce sunt întâmpinată tocmai de cele ca mine în acest fel? Bine măcar că oamenii mă plac. Le place textura mea, le place pielea fină, le place că sunt de lux, le place chiar şi numele: Anuschka Peacock Flower.
Stăpâna mă aşează pe fotoliu şi pleacă să facă o cafea. Nu am putere să o strig, glasul nu mă ajută. Sunt speriată! Toate celelalte genţi ale stăpânei vin spre mine, formând un zid care mă va închide în acest fotoliu! O văd pe cea de piele neagră cum întinde fermoarul spre mine, o văd pe cea gri, subţirică, venind cu dinţii încleştaţi, o văd pe cea maro, micuţă şi dinamică, ameninţând că mă taie cu catarama. Tocmai când mă pregăteam să fac o rugăciune hindusă, a apărut stăpâna, cu telefonul în mână.
M-a smuls din fotoliu, m-a aşezat pe scaunul din dreapta al maşinii şi a pornit în trombă spre întâlnirea de care uitase, chipurile din cauza mea, acaparată de frumuseţea şi gingăşia mea. Urma să o revadă pe Vali, fosta colegă şi prietenă din liceu. A parcat maşina pe o străduţă, m-a prins iar de toarte şi a pornit grăbită spre mall. În spatele nostru s-a auzit o exclamaţie de uimire, apoi o întrebare:
-Vai, domnişoară, ce geantă frumoasă aveţi! De unde aţi cumpărat-o?
Ne-am întors şi atunci am văzut o doamnă la vreo 30 de ani, însoţită de un bărbat frumos, elegant, care îmi sorbea stăpâna din ochi. I-a explicat că vin din India, unde pielea fină de bovină este pictată manual (eu am flori din pene de păun, care scot în evidenţă feminitatea stăpânei) şi transformată într-o adevărată operă de artă, într-un atelier în care oamenii formează o adevărată familie. M-a lăudat mult, spunând că sunt bine compartimentată şi numai bună pentru sezonul primăvară-vară. Cel mai mult mi-a plăcut când a spus că sunt o adevărată desfătare pentru ochii ei, o bijuterie de care nu s-ar despărţi pentru nimic în lume, că sunt regina genţilor Anuschka.
Stăpâna l-a revăzut pe tânărul bărbat în mall, la o masă vecină. Era tot cu sora lui şi de această dată a îndrăznit să le invite pe Vali şi pe stăpâna mea la masa lui. De atunci, sunt de nedespărţit… Au trecut doi ani. Stăpâna s-a căsătorit cu tânărul bărbat, iar eu am rămas preferata lor. Nu scapă nici o ocazie pentru a reaminti tuturor că datorită mie s-au cunoscut, că eu am fost liantul care i-a unit. Am fost împăunată la propriu în India, pentru a lua ochii tuturor cu frumuseţea mea, dar nu mă împăunez în faţa surorilor mele.
Poate mă veţi întreba în ce relaţii sunt cu celelalte genţi ale stăpânei, după aceşti doi ani… Ei bine, stăpâna a uitat complet de ele de când am intrat în casa ei, iar asta nu face decât să le întărâte contra mea. Dar nu îmi pasă, atâta timp cât sunt singura geantă pe care o poartă, atâta timp cât sunt protejată de iubirea stăpânei şi de respectul soţului ei.
Cred că visăm la aceeași poșetă. :) Faină povestea. Succes!
Concurs de posete? :P Ma retrag! :D
Fii sigură că, dacă visez la o Anuschka, nu-i vorba de geanta ta…
Mi se pare interesanta. Pe bune. Nu cred ca m-as gandi sau as avea tendinta de a o cumpara eu de pe raft fara sa o vad pe fata suspinand (e un pic “gogo” deci cu risc mare sa o primesc in cap). Eu incep sa-mi formez o parere cand vad genul asta de lucruri pe femeie. Adica ti-as spune categoric daca imi place sau nu vazand-o pe tine sau pe alta doamna interesata. Tinuta de voi. Asortata de voi. Atunci as avea o parere definitiva. Asa e si la pantofi. De multe ori mi s-au parut unii fie misto, fie nebuni, fie urati si cand i-am vazut pe fata mi-am schimbat parerea cu 180° :). Si nu, nu pot sa-mi imaginez eu cum ar sta. Trebuie sa vad. Fara context insa iti spun ca mi se pare interesanta si categoric originala. Forma nu prea imi place, dar ma gandesc ca tocmai contrastul dintre forma “retro” si imprimeul futurist poate fi exploatat foarte interesant. Asortat cu acelasi gen de rochie (croiala stil anii 40-50) si imprimeu futurist (still rochiile de la Desigual) ar arata traznet cred. Ma rog asa imi pot forta eu imaginatia sa o integrez intr-un subiect. Deci da, da, are potential sigur!
Este regina gentilor Anuschka!!! Bafta si tie, Sonia, daca te decizi sa participi!
Spune-mi cum ti se pare… Nu este uimitor de frumoasa?
Iti urez succes! Dar nu cred ca eu mi-asi dorio! Oops!
Dar nu e pe gustul meu, na ca am zis-o! :)
Ce faina e povestea. Geniala! Bafta!
Aha, deci are motive indiene. Parca auzisem eu ca paunul este unul din simbolurile Indiei…
Superba povestea si iar poseta este o adevarata bijuterie. Exotica. :)
…cred ca sunt eu topita dupa picturi pe genti si pantofi,dupa pauni si culori ,incat in astfel de momente fata alb negru dispare.Mie imi place tare de tot.
Multumesc mult… La prima vedere ar putea soca, tocmai pentru ca este altfel decat cele cu care ne-am obisnuit noi. Dar daca faci un mic efort si ti-o imaginezi asezata langa o doamna, iti dai seama ca este uimitor de frumoasa si ca va atrage toate privirile. La pagina de concurs exista o poza, dar nu cred ca este cea mai reusita varianta posibila. Adica eu imi imaginez altfel… :))
De ce nu participi la concurs, Adriana. Ai toate sansele din lume sa castigi!
Bafta multa! Imi place poseta! :)
)) Ai putea visa la recompense din partea Anuschkai la care visezi, daca ai castiga geanta asta… :))
Minnie, nu vreau sa te conving, dar eu cred ca geanta asta s-ar potrivi cu ochii tai frumosi, cu zambetul de copila. ;)
Multumesc mult, Andra. Participi si tu?
Da, chiar exotica! M-a fascinat acest model, dar au pe site si altele, la fel de frumoase.
E superbăăăă! Baftă!!
adorabila poveste! captivanta din prima pâna la ultima propozitie! :) si amuzanta!
Tare inspirata ai fost, Vienela draga! :)
Frumoasa poveste. Ca toate celelalte pe care le impartasesti, de altfel, Vienela. Mult succes :)
Multumesc mult, Ana-Maria! Nu iti incerci norocul?
Intr-adevar, e minunata! Multumesc mult.
Multumesc mult, Carmen. Nu stiu cum va fi primita de catre juriu, pentru ca au cerut expres ca povestea sa nu fie SF, iar eu am scris-o ca si cum geanta ar fi putut gandi si vorbi. Dar nu m-am putut abtine, tocmai pentru ca Anuschka este plina de personalitate. ;)
E frumoasa. Si imi place cum ai scris…asa ca…bafta! :)
Ce bine-mi pare că te-ai hotărât să participi, uite ce poveşti frumoase faci ! ;)
Bafta multa la concurs!
Azi m-am hotarat sa particip si eu :)
Nu prea am eu noroc…dar daca nu incerc…nu pot sa am nici atat :))