Nu mă abandonați! Nu mă lăsați pradă vântului turbat și apelor sălbatice! Nu mă lăsați pradă întunericului de smoală și cețurilor dense! Nu mă lăsați pradă lupilor și vulturilor! Nu mă lăsați pradă gerului și nici caniculei! Nu mă abandonați!
Am coborat în infern, s-o aduc la lumină pe draga de Euridice. Am găsit-o și i-am făcut semn să mă urmeze spre lumină, spre soare, spre viață. Mi s-a spus să nu privesc înapoi, dacă vreau ca Euridice să fie a mea. Voi încerca să ascult acest sfat. Nu garantez că voi reuși.
Astăzi mă simt un Orfeu modern, ce-și caută drumul spre mai bine, un Orfeu ce speră să o prindă pe draga lui dragă în brațe. Mi-e frig și mi-e frică! Mă încearcă senzații intense, mi se taie respirația, și-o gheață rece mi se plimbă pe spate. Nu mă abandonați!
Nu am murit! Sunt în infern, călăuzind-o pe Euridice spre ieșire. Mă zbat în procese cu castori, măsor timpul primăverii, mă împodobesc cu opulență, vorbesc despre legenda pantofilor și visez să construiesc în filme. Casele sunt pustii, par bântuite de fantome și asta o sperie pe Euridice a mea.
Are nevoie de încurajările oamenilor pentru a urca spre lumină. Eu nu am voie să o ajut, însa mă bazez pe voi, prieteni, să-i faceti un semn, oricât de mic, să-i spuneti că va fi bine, că întunericul se va sparge curând și că vom fi iar împreună, Orfeu, Euridice, bloggeri și nebloggeri.
Nu mă abandonați! Nu ne abandonați!
Am petrecut cateva minute frumoase bantuind prin magazinele virtuale – altfel nu-mi prea place sa stau mult in magazine, pentru ca nu-mi place “la cumparaturi”. :)
Intunericul mereu se sparge. Si daca se incapataneaza… avem surse de iluminat. :)
Casele doar par pustii… Oamenii s-au retras in spatele obloanelor sa-si traga sufletul putin si apoi, cu forte noi, vor “ataca” frontal problemele si le vor rezolva – ca doar nu-s probleme de chimie anargonica! :)
Adevarul este ca si eu m-am retras pentru o perioada, am citit doar cateva articole in ultimul timp, preocupata fiind sa caut idei pentru concurs… Iti multumesc mult, Diana! Raman recunoscatoare!
N-am priceput nimic. Si sa simt ca Vlad. De fapt, poate el a priceput. In orice caz, nu trebuie sa te simti abandonata, chiar daca toti oamenii sunt preocupati de mese, trecut pes sub mese, pus chestii pe mese sau ce se mai face de Paste. Imi aduc aminte ca era perioada cea mai aglomerata de prin biserici, ma intreb ce au mai inventat acum.
:) Ma gandeam eu ca este scris prea ermetic… Particip la un concurs cu premii tentante, epuizant si o treime din valoarea notelor este data de like, share si comentarii la articolele scrise, cele spre care am pus link… :)))))
Nu te-as putea lumina. Ultima data am intrat intr-o biserica atunci cand l-am botezat pe Ionut. De fapt, m-a primit preotul mai mult de mila, desi nu stiam nici Tatal Nostru. :D
iesi tu la lumina din nou. nu iti face griji. chiar daca te simti abandonata acum, vor reveni si cititorii si razele de soare. de abandonat nu te abandoneaza cei care conteaza.
Tu insati esti lumina. Fruntea sus.