Se spune că fiecare dintre noi se naște cu o anumită menire. Unii își trăiesc întreaga viață fără să descopere care este aceea. Să fie adevărat că eu mi-am descoperit-o? Sau este o simplă și călduță iluzie? Consider că am apărut pe pământ pentru a fi oamenilor de folos. Credeți că există un scop mai nobil pentru care să trăiești, să lupți și să mori? Când am venit pe lume, ursitoarele s-au adunat în jurul meu și au cerut pentru mine însușiri alese: abnegație, modestie, dorința de a curăța răul și urâtul oriunde l-aș întâlni. Mama, auzindu-le, a început să plângă tăcut. Copile, toți te vor invidia pentru parfumul tău pur, toți vor încerca să te strivească pentru a-ți ajunge la inima dornică de sacrificiu, mi-a spus ea, doborâtă de o tristețe inexplicabilă. Nu putea înțelege că ursitoarele plantaseră deja în mine bucuria de a mă dărui total, până la jertfa deplină. Oare toate astea chiar s-au întâmplat sau îmi pierd mințile? Și, dacă da, cum îmi explicați faptul că nu îmi pot împlini menirea? De ce, dacă am fost concepută pentru a curăța hainele de murdărie și a le parfuma, astăzi am rămas lipită de hubloul mașinii de spălat, în vreme ce șosetele se învârteau în apă chioară?
Ariel,
capsula cu gel
🙂 Te gândeai la vreun vis pierdut!
Mai degraba la vreo soseta pierduta. :))))
Binele va invinge raul! Dar cateodata este prea tarziu…
:))) Legenda spune ca toate capsulele se topesc pana la urma…
plina de abnegatie … ce sa mai, la datorie de gospodina 🙂
Asa sunt toate capsulele… :)))
:)) Bună! Ce imaginație! Mi-a plăcut tare mult! Biata capsulă Ariel, să nu-și poată îndeplini menirea…
Multumesc! Pana la urma a reusit sa isi implineasca menirea, caci asa sunt ursite capsulele cu gel, sa se topeasca de placere. :)))))
Parcă mi-o si imaginez pe biata Ariel îngrozită ;))
Ma privea trista prin hubloul masinii de spalat si imi cerea sa o arunc inapoi, printre rufe. Nu i-am putut implini dorinta si asta m-a durut. :))))
Ah, ce crudă soartă! De la o vreme, ești într-o stare de Ariel, bietul de el…
Hi, hi, as vrea eu, dar nu ma lasa Bruno. Sunt ca in povestea mesterului Manole. Tot ce curat eu ziua, murdareste cainele noaptea. :)))