In primul sau an de viata, Bruno a parut absolut insensibil la petarde si artificii, in ciuda faptului ca vecinii mei se simteau datori sa bombardeze timp de o saptamana sau chiar mai mult in preajma sarbatorilor de iarna. M-am bucurat, stiind ca multe animale sunt foarte sensibile la zgomotul produs de aceste bubuitori.
In al doilea an, situatia s-a schimbat radical. Cineva, habar nu am cine, daca vreun vecin sau grupul de colindatori care era pe scara in acel moment, a aruncat o petarda fix la usa noastra de metal, ceea ce a produs un zgomot infernal, care a speriat deopotriva oameni, caine si patru pisici. De atunci Bruno a devenit foarte sensibil la zgomotele neasteptate, la bubuiturile petardelor si ale artificiilor, iar eu am devenit o fiara vazandu-l cum reactioneaza.
An de an de atunci, cand oamenii se distreaza maxim aruncand petarde si bucurandu-se de frumusetea colorata a artificiilor, eu injur cu sete, cu ura, cu tot ceea ce mi se aduna in suflet cand imi vad cainele innebunit. Bruno alearga furios la fereastra cand aude “tunetul”, latra ca un apucat, apoi se ascunde sub scaunul meu de la birou sau oriunde prin casa m-as afla. Inca nu imi dau seama daca sta langa mine sperand sa il apar sau daca instinctul ii cere sa imi fie aproape ca sa ma protejeze.
Cert este ca in asemenea zile cainele meu sufera ingrozitor, iar asta ma scoate din minti si ma face sa imi doresc sa ies in strada, sa urlu la cei care nu se pot distra decat daca arunca petarde si artificii. Pe 5 noiembrie 2022, cand in Scotia oamenii au sarbatorit Bonfire Night, m-am simtit tentata sa il scot pe Bruno afara liber, fara lesa, sa il las sa isi faca singur dreptate, sa ii gadile putin cu coltii pe la beregata pe cei care ne tulburau linistea.
Sigur ca nu am facut asa ceva si nu voi face, insa in inima mea mi-am imaginat scena si am zambit. Asta nu m-a impiedicat sa injur in continuare, in timp ce muzica rula cu volumul la maxim, in speranta ca Bruno va fi distras de zgomotul din casa si va uita de bombardamentul de afara. Pentru ca trebuie sa mentionez aici o ciudatenie: In Scotia, de Craciun si de revelion oamenii rareori arunca petarde si artificii.
In geneal, totul dureaza 5-10 minute, la miezul noptii, dupa care se reinstaureaza linistea mormantala cu care suntem atat de obisnuiti. Dar de bonfire night, lucrurile sunt complet diferite. Bubuiturile dureaza ore/zile intregi, fara oprire, cerul se lumineaza ca intr-o zi de vara, aerul este incetosat din cauza fumului gros, iar mirosul este incredibil. Cred ca exact asa miroase in zonele de razboi. Terifiant de-a dreptul.
Surprinzator, Onix nu reationeaza in nici un fel la zgomotele produse de artificii si petarde, ba chiar se uita mirata spre Bruno cand il vede asa innebunit.
Big hug pentru Bruno !