Încerca să se ferească de toată lumea, să nu le mai audă reproşurile, să nu le mai simtă sarcasmul din voci. Părinţii îi spuneau că este prea mică pentru a fi  prietenă cu un student, care sigur nu are gânduri curate, prietenii ei râdeau de I. , considerându-l un papă-lapte, prea moale pentru firea ei vulcanică. Începuseră să o enerveze toţi, îi displăcea că trebuie să se ascundă, dar era singura cale pe care o vedea, pentru a-l proteja.

Deşi locuiau atât de aproape unul de celălalt, tinerii nu puteau pleca împreună în lungile lor plimbări şi se întâlneau în piaţa din cartier. Evitau astfel discuţiile pe care I. le avea cu mama lui, speriată de ideea că fata cu care iese fiul ei are doar 15 ani, înlăturau şi ironiile pe care S. încerca să le combată când prietenii ei exagerau, făcând glume proaste.

Ninsese toată noaptea şi fulgii de zăpadă continuau să cadă din cerul plumburiu, sărutându-le obrajii înroşiţi de ger. Părul lui blond, purtat după moda anilor 70, cu cărare pe mijloc, era albit de zăpada aşternută. Ea purta o căciuliţă neagră, din care răsăreau rebele câteva fire de păr castaniu. Cutreierau străzile adormite, vrăjiţi de peisajul de basm care le răsărea la fiecare colţ de drum, mergeau învolburând aşternutul pământului, se tăvăleau prin zăpadă, scuturau pe rând crengile încărcate, râzând ca doi copii.

Din când în când îşi lipea genele încărcate de omăt pe faţa lui, gâdilându-l. Adorau acest joc al inceputului de iubire, care le dădea impresia de contopire, pentru că era singurul gest ce îi apropia fizic, exceptând ţinutul de mână.

S. era îndrăzneaţă, dar nu îi mai plăceau duminicile, o făceau să îşi piardă curajul, o despărţeau de iubitul ei pentru încă o săptămână, în care I. pleca la facultate în alt oraş. Singura ei bucurie rămâneau scrisorile pe care le primea în fiecare zi, pe care le citea şi le recitea fascinată până la întoarcerea lui.

-Prefă-te că eşti bolnav, să ne putem vedea şi mâine. Nu pleca în seara asta la facultate, îl ruga S. privindu-l în ochii de un albastru limpede, ca cerul senin.

-Iubita mea dulce, mă voi întoarce repede, voi adormi gândindu-mă la tine şi vom fi mai aproape cu o săptămână de îndeplinirea planului nostru, îi răspunse I. , afişând o fermitate pe care nu o simţea…